Sarea şi piperul într-o relaţie

Ei sunt Tristan şi Isolniţa. Numai că aşa ne-a fost înţelegerea cînd au cerut să îi accept în chirie, le-am spus, în calitate de stăpînă a gospodăriei, nu accept piper trist în casă! De-asta, în poză, piperul Tristan, deşi rănit de o suliţă, zîmbeşte...
Sunt nişte drăguţi în rest, şi pentru că eu mănînc foarte sărat, mai mult Isolda îmi povesteşte, cum e ea irlandeză, că-l iubeşte mult deşi o cam face să strănute. Mi-a zis odată, ştii marea poveste de dragoste? M-a surprins nu glumă, o solniţă să citească legende medievale, şi-am zis că da, ştiu! Păi şi nu ţi pare distractivă ironia? Hăă, am zis cu gura plină de pîine cu unt foarte sărată, ce ironie, copilă? Păi cu noi doi, eu în alb, el în negru! La care eu, continuă! Variantele de culoare ale corabiei! Cu Kaherdin şi Isolda the Fair la bord! Ce să mai, am rămas cu gura căscată şi m-am scuzat de la masă.