Măi, cu dreapta se ia sau se dă?!

Şi magneţii se pupă ca eschimoşii

Gîndul care mi-a luat piuitul

Cît de puțin lipsește pentru Mîncare s-ajungă în laringe. Așa, buluc peste cuvinte!

Frigiderul din burtă și căluții de mare

Stăteam eu Așa, pe canapea, cu ușa de la frigider deschisă (în burtă, firește, fiindcă de crăciun acolo car frigiderul) cînd dintr-o dată, din (marele) nimic, mi-am amintit de căluții de mare și valea lor din mulțimea Mandelbrot. Și mi-am zis în gînd: hî, ce bine... Atîta doar îmi pare rău că n-am și eu o mulțime a mea.

Fix azi de Crăciun

am dat la lopată pe ploaie. Aceasta de mai sus, în formă de inimă. Așa mi-a venit, să sădesc niște păpădii lîngă fereastră

Dar ce mă impresionează (și de-asta vă și scriu) e că, acum, mai spre seară, au început să sclipească! S-au transformat în zăpadă! Și păpădiile din perdea și lopata în formă de inimă!

Vai

ce trist! Cineva să revină pe blogul meu abia după 787 de zile...

Marșul împăratului

Și după ce l-am introdus în casă, l-am întrebat rapid (brr, dar ce rece e un pinguin!) unde să te țin ca să îți fie bine?! N-a zis nimic, a așteptat, și atunci am văzut cum unul din șoricei îmi făcea semne disperate, șoptind din toți rărunchii: sîîtăpînă crhhocolilhi, hhîn congelator! A, chiar, am zis!
Nimeni din casă nu rezistă mai mult de 0.2 secunde să-i țină pinguinului companie. Sincer, unul din șoricei (altul) m-a și întrebat ăsta mai stă mult pe la noi, că-ngheață cașcavalu-n mine... La care celălalt șăricel (cel cu ideea săritoare) a zis cu voce tare ăi, hăăi, păi să vedem cînd va concepe cineva să decongeleze și curețe frigiderul, my friend!

Așa că ne-am îndepărtat toți de oaspete, care pe te miri unde...dar fiecare cu o nanotransmisie de suflet împăcat în spinare. Era clar, de-acu făcea și pinguinul parte din Marea gospodărie a lui Crocolili

Incredibil!

Iarna pe uliță

E așa de frumos afară că m-aștept să își facă apariția vreun pinguin, sau și mai și, vreun urs polar! Parcă văd deja și știrea, Incredibil, un pinguin a fost zărit într-un mic orășel din Romînia! Doar că secretul ar sta în finalul știrii, scris cu litere, firește, dalbe Dar atenție, acesta apare doar dacă se întîmplă să iasă crocolili la vreo tigară seara, înainte de culcare...

Poftă bună!

Ce distractiv e să mă doară rău gîtul și pastilei mentolate pentru remediu să nu i se dezlipească nicicum învelișul de hîrtie. O îndes așa îmbrăcată în gură, că ce să fac...De fapt îmi vine ideea să închid ochii minții ca să văd cu ochii mei cum infecția virală mănîncă pentru prima dată în viața ei (?) niște amigdale direct de pe ziar.

Pastila groazei

pentru îngrozire, click pe poză

Mult mai devreme, la repetiții

...3, șiii!

Giizăs!

-Stăpînă crocolili, nu reușim nicicum

Ia...

 acuma voi...

 

acuma noi...

 pe bune, acuma voi

perfect, nu mișcați...

și să ridicăm cortina

Oricum...

ei știu c-A fi impresionat i-o stare unică de grație

When pigs fly

Sunt creaturi la mine-n gospodărie care chiar cred în mit și magie, și care se-antrenează de zor ca într-o bună zi, puterea lor din interior să prindă contur și în Afară. Tot în gospodărie, în aceeași Oală, se găsesc și cîteva livre de minți naive, cu mare apetit de înțelepciune, care visează că tot ce zboară se mănîncă! Oricum...împreună sublimează unii din alții în spectacole de artă spagyrică.

...

Oare

Oare din cauză că suntem la 149.600.000 km de Soare e așa frig afară?

Enervarea

Vîaaaai, ce mă mai umplu de emoție cînd mă agăț de clanța de la ușă! Cu vreo piesă de îmbrăcăminte mă refer, o vestă sau o mînecă mai largă. Fîaaai, și simt trasul acela înapoi, în plină cinetică! Ce să mai, îmi vine să Joulesc clanța cu pumnul puterea minții! Și din momentul ăla, ca prin minune, ușa-i batantă, ca-n vestul cel sălbatic...

Vehicule pe crocolili

Ce frumoasă e o minge mică din zahăr. Oare are Înăuntru un mecanism, pe ce Baze funcționează? Există înăuntru-i, dacă mă uit bine mai multă vreme, o chiulasă, o bielă, un bolț, un cuzinet de zahăr și-un arbore cotit, turnat prin vreo uzină, din fontă aliată? Măi, dacă o ronțăi, i se zdrobesc segmenții? Dacă o-nghit direct, pistonul ei va prelua, cu partea-i cuvenită, presiunea camerei de lucru?...ăi hăi!



Dar să tăiem vrăjeala! Vorbim (de mult, deja) de-o instituție în halit de dulciuri! Practic i-o pierdere de vreme să-ncep să mă înfrupt din ele, că la o adică din ce să mă înfrupt? Din Masă zero? Le las să Funcționeze, pe toate laolaltă. Și le mai las din cînd în cînd să pice pe podea ca să ciulesc urechile cînd se lovesc, și scot un Cling imperceptibil...

O lacrimă de-a mea

Io fiind pisică, le mai dau apă la șoareci. Cînd le-am dat prima dată am strigat Atenție cum beți, că are oase! De-atunci a trecut mult, s-au învățat, sunt singurii din tagma lor care o beau așa...

I-ha