Enervarea

Vîaaaai, ce mă mai umplu de emoție cînd mă agăț de clanța de la ușă! Cu vreo piesă de îmbrăcăminte mă refer, o vestă sau o mînecă mai largă. Fîaaai, și simt trasul acela înapoi, în plină cinetică! Ce să mai, îmi vine să Joulesc clanța cu pumnul puterea minții! Și din momentul ăla, ca prin minune, ușa-i batantă, ca-n vestul cel sălbatic...