Și după ce l-am introdus în casă, l-am întrebat rapid (brr, dar ce rece e un pinguin!) unde să te țin ca să îți fie bine?! N-a zis nimic, a așteptat, și atunci am văzut cum unul din șoricei îmi făcea semne disperate, șoptind din toți rărunchii: sîîtăpînă crhhocolilhi, hhîn congelator! A, chiar, am zis!
Nimeni din casă nu rezistă mai mult de 0.2 secunde să-i țină pinguinului companie. Sincer, unul din șoricei (altul) m-a și întrebat ăsta mai stă mult pe la noi, că-ngheață cașcavalu-n mine... La care celălalt șăricel (cel cu ideea săritoare) a zis cu voce tare ăi, hăăi, păi să vedem cînd va concepe cineva să decongeleze și curețe frigiderul, my friend!
Așa că ne-am îndepărtat toți de oaspete, care pe te miri unde...dar fiecare cu o nanotransmisie de suflet împăcat în spinare. Era clar, de-acu făcea și pinguinul parte din Marea gospodărie a lui Crocolili
Îmi amintesc că am citit într-unul din romanele Olgăi Tokarczuk despre o
bibliotecă virtuală a viselor. Sau poate nu se numea așa, dar era un loc în
care f...
4 comentarii:
E adorabil..Presupun ca in congelator nu sta, fiindca acolo era aglomeratie maree :)
a, păi fix acolo stă, la rece. la ce drum lung a bătut nu-l deranjează deloc să stea locului, deci nu-l deranjează aglomerația :)
deja ţi-a atacat îngheţaataa!
o, ce fraierici! în loc să fi atacat și el din bucatele de crăciun
Trimiteți un comentariu