Crocolili!

Vai, crocolili, blogul ăsta a ajuns de izbeliştea izbeliştilor!

Dacă dinţii de lapte ar reveni pe nepusă masă la OMULMARE, na că Lucrurile ar sta totaal altfel.

Hepa hepa

ce trebuia să faci cînd auzeai semnalul de mai sus? hîîîî?

Lănţişor la ciocolată

Cînd o văd pe doamna belgiană camee, fixată pe pandativ, cu perle albe la gît şi cercei din ciocolată albă la urechi, nu mai am niciun chef de ciocolată (dacă-i îmbătrînită?!). Mă refer la o matahală de chef, care să însemne ceva. Ciocolata belgiană e prea elaborată, parc-aş hali un eseu de ciocolată. Mai bine Poiana cu alune!

Diguri de ibrice

în cazul meu, pentru viitura înspumată a fierturii de orez. Cînd văd cursul de apă albă fiartă cum se depune pe teren de aragaz i-ma-cu-lat , mi se umple cortexul vizual primar cu apă-pură-de-dat-la-moară. Că oricum degeaba culeg din spumă şi degeaba gesticulez cu lingura. Că tot dă pe-afară şi năpîrleşte focul! Particule invizibile de păr de foc ars (??) plutesc prin aer, groaznic. Sau oare mai bine nişte minisaci cu nisip puşi pe marginea ibricului? Sau un ibric zepelin care să-şi ridice pînzele în momentu în care apa dantelată începe să dea în foc, ibric zepelin care să mă caute prin casă, pe unde am treabă în momentu respectiv şi să se oprească ca să suflu în viitură, după aia să se întoarcă la fiert? Nu ştiu, nu ştiu...

Pe urmele lui crocolili

Am prins aşa tupeu la dentist că-n timp ce stau pe scaun pot să îmi imaginez că mi se implantează nişte flori mici cu şurub în măsele (?)!

Adrenalină pentru gospodină

Ajuns în casă determină creşterea presiunii gospodine din sînge, dilatarea bronhiilor gospodine şi pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie, energie necesară în cazuri de pericol. Gospodina supravieţuieşte ori prin fugă (niciîntruncaz, prindeţi-o!) sau luptă (lănci&furci ascuţite-n Pronto pentru lemn&mobilă)

Mică dare de seamă despre datorie&euforie

Săraca tabletă de calciu! Instant îşi pune speranţele! Albă&oarbă. Chiar şi în biata picătură de apă rămasă pe fundul paharului de cînd a fost (hăhă) spălat. Şi mă uit la ea cum pierde ioni ca un peşte pe uscat şi mi se face milă şi torn repede apă din belşug peste ea. Recunosc, nu chiar din belşug, că totuşi trebuie s-o dau pe gît la vale ca să ud cimentul oaselor

Au dispărut pe urmele lui crocolili!

Nu mai am kiloputere să scriu pe blog!

Mîi jurnalule,

n-am mai mîncat nimic pe bază de lapte de pe 10 martie 2010. Ultima dată am mîncat o primola zoo, cu cremă de lapte şi de-atunci nimicîa nimicîa!
Dar din păcate, tot ce nu mănînc (şi aş fi mâncat in mod normal, hăhăă) se ia după mine, ca un şirag de căţei, dulciurile de pe lîngă raionul de eugenii, cozonac de post şi cornuleţe cu dulceaţă (doamne, mari plictiseli de halit astea 3 categorii, bune doar de închis pliscu), dulciurile din subterane cînd trec prin cartiere rău famate (?), prăjiturile de la cofetăria Ghiocelul cînd trec pe lîngă dînsa şi intru să dau bună dimineaţa la doamnele de acolo, tartele cu brînză dulce şi mere de la Kauflînd. Toate, coadă după mine. Nu doamnele! Indienele! Formează un lănţişor cu sunet de conserve goale şi zoornăie!

Asta e, fiecare îşi cară crucea! A mea zornăie şi e plină cu proviziiiii
...cînd ajung la destinaţie, înainte să trec linia, o golesc, şi de-abia după aia o predau, goală. Sper că se pune!

Ce tristeţe!

Auzi tu, mîi! Să nu mai mănînc nimic pe bază de lapte! TOATE DULCIURILE (autentice!) DIN LUME CONŢIN LAPTE! Atunci o să mănînc ambalaje! O să ajungă toate staniolurile în subconştient, să mă lucreze pe la spate!

Mărţişor un pic tras de coadă însă foarte bun la gust!

dedicaţie pentru fetele drăguţe din blogrollul meuî!

Amuletă

Deci să zicem că trebuie să stai faţă în faţă cu o persoană importantă, foarte eficace, foarte supravieţuitoare! Şi să zicem că mory de frică! Uite, dacă în călătoria pînă la persoana cu pricina ţii în mînă o mangustă strîns (mică, care să se găsească) şi apoi ajunsă de-a binelea faţă-n-faţă o ţii în secret mai departe în mînă, atunci gata! Adică asta era faza, că eşti salvat/salvată! Mă roooog, dacă eşti genul de fiinţişoară care poate fi salvat/salvată de o mangustă (mică, care să se comercializează)!

Si 3 grame de lovely rouge

...adică vreau să spun să existe în carne&oase, să fie plauzibile, să se Vadă, să fie pe undeva, părtaşe la toată treaba, atunci e foarte bine! Atunci pe mine unaaa rujată, mă apucă aşa, un soi de curaj, de nefrică

Tovărăşuţe

Cînd două grame de cremă reuşesc Să stea în Picioare, ca expresie, adică vreau să spun să existe în carne&oase, să fie plauzibile, să se Vadă, să fie pe undeva, părtaşe la toată treaba, atunci e foarte bine! Atunci pe mine unaaa, mă apucă aşa, un soi de curaj, de nefrică

Mică dare de seamă despre bucurie

Aşa ce mi-ar plăcea să văd odată (şi-odată) o balenă în carne şi oase

Bumgartes al II lea

Cine vrea mai departe cartea lui Jehan Calvus? hîîîîm? alex moldovan-> ora25-> holicica-> crocolili->...


Vezi, de-asta spun că sunt un scriitor închipuit. Tot ce-ţi pot oferi sunt aceste fragmente. Nu vreau decît să ţi-l prezint pe prinţ, de cunoscut va trebui să-l cunoşti singur şi vei descoperi astfel folosul lacunelor si ale vastelor goluri ce se cască în textul meu. Borges ar putea spune că am lăsat intenţionat aceste goluri, ca să poţi visa, şi visînd să-ţi aduci aminte de adolescenţa ta. Dar dacă eu ţi-aş spune, oare m-ai crede?




(cred că n-am mai tras o carte la xerox de cînd eram mică-n facultateee)

Mică dare de seamă despre durere

Nu-i uşor să plîngi la filme! Cînd sunt singură bine mersiăăă nu întîmpin probleme, plîng cît am io chef, dacă am chef plîng pînă mă doare capu sau pînă mă jenează perna udă şi-o-ntorc pe partea cealaltă. Dar cînd se adună lume la filme, mai plîngi dacă poţi, mai emoţionează-te dacă poţi! Şi începe, simt cum se adună tensiunea în obraji, în fosele nazale, cum se înşiră butoiaşele cu Lacrimi pe marginea (bombată!) globului, cum dîrdîie ca gelatinele burtă-n burtă, cum stau cu zecile aliniate ca popicele, doar o secvenţă tare şi să vezi cum o să se răstoarne, cum o să pleznească doagele încovoiate în abis...Dar noroc, din cînd în cînd, cu fiinţe ca tropman, cu care poţi să plîngi în Siguranţă! Căci ne uitam aseară la un film şi eu mă luptam să trîntesc la pămînt (?) sughiţurile, să trag înapoi (cu puterea minţii!) în umori lacrimile, ca pe nişte spaghete, totul din cauza unor secvenţe oarecare dintr-un film oarecare, tamponînd din cînd în cînd durerea în imaginaţie, unde hohoteam în voie, aruncîndu-mi (aşa, pentru o defulare pe cinste) capul în pernă de suferinţă. Şi-n timp ce-n realitate nu transpira nimicî-nimicî deodată m-am simţit cotropită de plîns. N-am mai putut, au transpirat doagele. Cînd ce să vezi, se uită tropman la mine!
-hei, ce e, te doare burta?
-...

Comprese pentru călcîiul rănit