deci te gasesc la cativa kilometri, printre cutiile mele cu vechituri. asa-s lucrurile vechi, foarte rabdatoare. si uite ca portocala asta n-a stat nemiscata in zadar. n-o manca!
N'am sa'ndraznesc. Desi tentatia s'a agatat de mine cu manutele ei mici si ma fixeaza cu o privire rugatoare. Imi place ultimul tau post. Cum se face ca in majoritatea pozelor iti apar picioarele?
se pare ca ne asemanam, nu? suntem rand pe rand, corpul in miscare, apoi referinta fixa. eu ma oficiez pe langa picioare, tu pe langa fructele din postarile mele
„Simt mai mult ca oricând nevoia să sting totul și să mă ascund în cotlonul
care e pur și simplu viața mea”Un amplu interviu realizat de Dan-Liviu
Boeriu, ...
Ruxandra Cesereanu, care este povestea bibliotecii tale, cum a luat naștere
colecția ta de cărți? Mi-ai spus că se află în trei locuri diferite… Cea
mai ma...
Am scris o nouă carte. Se numește Casa și a apărut la Editura YoungArt.
Suntem în 2045. Au trecut mulți ani de la Revoluția Verzilor, iar România
are 30 ...
Mi-e dor de bloguri. Mi-e dor să văd ce mai citește lumea, ce le mai place
oamenilor, ce nu. Adică nu să „văd”, ci să citesc. Un blog din ăla de modă
veche...
Most condominium boards make a decision to hire an experienced, accredited
house supervisor or administration corporation to assist take treatment of
day-t...
Sau cum să îți vezi poza în fiecare zi a anului ăstuia, următorului și
viitorului, și a anilor urmașilor urmașilor în vecii vecilor.
S-a întâmplat ca într-...
Mircea Dumitru, noul ministru al educației, reflectând asupra
învățământului românesc, afirmă că școala ucide dorința de cunoaștere a
elevului și că sistem...
– Consilier/inspector la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. – Șofer
pentru Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și Materialului
Săditor, B...
mi-era un somn… acum a stat. mi-am cumpărat o sută de creioane și foi de
soi. apoi m-am urcat p-o șa și vă spun povestea-așa: de fapt era o barcă și
cu par...
Nu se va sti niciodata cum trebuie povestite toate acestea, la persoana intai sau la a doua, folosind a treia plural sau nascocind la nesfarsit forme care nu-s bune de nimic. De s-ar putea spune: eu vazura inaltandu-se luna sau: pe noi ma doare fundul ochilor, si mai cu seama: tu femeia crocolili erau norii ce alearga mai departe prin dreptul chipurilor mele tale noastre voastre. Ce naiba! (J.C.)
5 comentarii:
Inaugurez. Am vrut sa vad cum gandeste februarie. L'as fi vrut pe octombrie, chiar primul, dar el a tacut. Imi plac portocalele tale. Sunt rabdatoare.
deci te gasesc la cativa kilometri, printre cutiile mele cu vechituri. asa-s lucrurile vechi, foarte rabdatoare. si uite ca portocala asta n-a stat nemiscata in zadar. n-o manca!
N'am sa'ndraznesc. Desi tentatia s'a agatat de mine cu manutele ei mici si ma fixeaza cu o privire rugatoare.
Imi place ultimul tau post. Cum se face ca in majoritatea pozelor iti apar picioarele?
se pare ca ne asemanam, nu? suntem rand pe rand, corpul in miscare, apoi referinta fixa. eu ma oficiez pe langa picioare, tu pe langa fructele din postarile mele
Haha! Ai zice chiar ca suntem oameni:)
Trimiteți un comentariu