Mica de incape/se balanseaza lejer pe buricul degetului. Si vreau s-o inghit! Dar imi scapa. Imediat dupa aia, ditamai omul aplecat dupa o simpla pastiluţă care parcurge zeci (raportat la ea) de kilometri instant. Sare (cu sunetul ala, cling, de faptura rotunda, foarte mica) de pe masa pe covor, pe celalalt covor, pe parchet, pe celalalt parchet, sub masa pe parchet, apoi in strada. Cineva o calca, o-nstraineaza o furnica, sau cade-ntr-o groapa.
Vreau sa zic ca: ce chestie! Sa umbli asa, dupa o mini pastila ce trebuia demult sa fie inghitita. Stim sigur: nu dura mai mult de-o sferto secundă. Maxim
Dacă din tot ce am văzut în viața asta aș putea tăia niște cadre și le-aș
putea pune unele lângă altele tot ar fi ceva.
7 comentarii:
nu mai lua pastile, Lilule! nu bune.
plus ca vezi, si semnele zic.
in schimb, dumneata ai o leapsa de la mine! :D
de fapt, cand ai tu chef
acum mi-ai facut pofta sa fiu si eu o pastila. ca sa ma rostogolesc involuntar si sa am toate caracteristicile despre care spui :D
si sa te inghita o crocolili!
desigur, scriu scriu, miros si scriu, miros.
bine. pe tine nu te inghite crocolili
Trimiteți un comentariu