Mica de incape/se balanseaza lejer pe buricul degetului. Si vreau s-o inghit! Dar imi scapa. Imediat dupa aia, ditamai omul aplecat dupa o simpla pastiluţă care parcurge zeci (raportat la ea) de kilometri instant. Sare (cu sunetul ala, cling, de faptura rotunda, foarte mica) de pe masa pe covor, pe celalalt covor, pe parchet, pe celalalt parchet, sub masa pe parchet, apoi in strada. Cineva o calca, o-nstraineaza o furnica, sau cade-ntr-o groapa.
Vreau sa zic ca: ce chestie! Sa umbli asa, dupa o mini pastila ce trebuia demult sa fie inghitita. Stim sigur: nu dura mai mult de-o sferto secundă. Maxim
Vinerea trecută, când porneam spre gala de decernare a Premiilor ARCCA,
n-am spus nimănui unde mă duc. Cui să fi spus și de ce? M-am îmbrăcat ca de
obicei ...
7 comentarii:
nu mai lua pastile, Lilule! nu bune.
plus ca vezi, si semnele zic.
in schimb, dumneata ai o leapsa de la mine! :D
de fapt, cand ai tu chef
acum mi-ai facut pofta sa fiu si eu o pastila. ca sa ma rostogolesc involuntar si sa am toate caracteristicile despre care spui :D
si sa te inghita o crocolili!
desigur, scriu scriu, miros si scriu, miros.
bine. pe tine nu te inghite crocolili
Trimiteți un comentariu