luni, martie 09, 2009

Pastila mica

Mica de incape/se balanseaza lejer pe buricul degetului. Si vreau s-o inghit! Dar imi scapa. Imediat dupa aia, ditamai omul aplecat dupa o simpla pastiluţă care parcurge zeci (raportat la ea) de kilometri instant. Sare (cu sunetul ala, cling, de faptura rotunda, foarte mica) de pe masa pe covor, pe celalalt covor, pe parchet, pe celalalt parchet, sub masa pe parchet, apoi in strada. Cineva o calca, o-nstraineaza o furnica, sau cade-ntr-o groapa.
Vreau sa zic ca: ce chestie! Sa umbli asa, dupa o mini pastila ce trebuia demult sa fie inghitita. Stim sigur: nu dura mai mult de-o sferto secundă. Maxim

7 comentarii:

Ramona Gabar spunea...

nu mai lua pastile, Lilule! nu bune.
plus ca vezi, si semnele zic.

crocolili spunea...

in schimb, dumneata ai o leapsa de la mine! :D

crocolili spunea...

de fapt, cand ai tu chef

Mihaela Abagiu spunea...

acum mi-ai facut pofta sa fiu si eu o pastila. ca sa ma rostogolesc involuntar si sa am toate caracteristicile despre care spui :D

crocolili spunea...

si sa te inghita o crocolili!

Ramona Gabar spunea...

desigur, scriu scriu, miros si scriu, miros.

crocolili spunea...

bine. pe tine nu te inghite crocolili