vineri, martie 20, 2009

Calatorie la capatul noptii

Am inceput sa inaintez pe timpul noptii. Ma culc frumos unde trebuie, dar ma trezesc cu capul in afara ariei de acoperire. Asa, spanzurata deasupra hăului (covorului). Oglindindu-ma in lac. (?) Noaptea urmatoare, ma culc iar cum se cuvine- pe uscat- doar ca schimb pozitia, dorm la picioare. Iar! Spanzurata deasupra hăului opus (parchetul). Azi noapte repet, frumos unde trebuie. Ma trezesc suspendata, vad muschii, ma retrag inapoi spre sud. Ca si cum ar fi cineva in mine care nu are astâmpăr. Si pentru care eu sunt o nava spatiala. Noroc ca noaptea ţine cat ţine. Ca altfel, pana unde m-as trambala, vorba cuiva. Dar sa mai incerce si altii!

6 comentarii:

Urmuz spunea...

Celine?

crocolili spunea...

celine, io, bardamu, nava spatiala, vasul papaoutah. toti. niste smecheri! :D

Ramona Gabar spunea...

vai, scumpa esti, ce-mi place chestia asta!!! anosta de mine se trezeste cu capu' fix unde l-a pus. vreau sa fac un experiment, sa ma culc tinand ceva in mana, sa vad daca-l gasesc tot acolo la trezire. sa stii, mi-ar placea sa calatoresc in somn. pe mine ma mai muta pisica, muscandu-ma de nas.

crocolili spunea...

nici vorba, sa fii anosta! desi e distractiva denumirea :))
si apoi, un cuplu asa: cea mai pisica frumoasa din lume, masha, si stapana ei soricel- e deja o calatorie, crede-ma

Ramona Gabar spunea...

:))) mda, asta zici tu, ca doar nu pe tine te musca de fatza in fiestece dimineatza, deh! eu as calatori in nava ta spatiala si ti-as ceda locul intr-a mea. ca doar soricel poate fi oricine. :)

crocolili spunea...

sa ne inchipuim ca tu, ramona, esti o stea, planeta sau racheta pe timpul noptii; iti trebuie o viteza de fuga (de evadare) sa scapi de propria masa. tu fiind micuta, n-ai nevoie de-o viteza mare sa te salvezi de propria forta gravitationala somnoroasa. de forta, si sa nu uitam, si de pisica.

ei, si scapand de aceasta atractie in jos, anost in pat, te imbarci intr-a ta nava spatiala. si calatoresti, si calatoresti, si calatoresti...