Cand eram mică ziceam des: fruuuuci, cic-cic-casa, esti guuş, caramba la scara ta, piri-pipo, trag o linie de foc si nu ma mai joc deloc, ai ciulit, trag o linie bună si nu ma joc o tură, mincinoasaaa din căăămin s-a pupat cu moş martin, ţi-ar cheli, cine nu-i gata il iau cu lopata, ma duc Afară, uuuui o ciorăăă, uuuui cum zboarăă, pup-o-n (vai, mai copii mai) sa moarăăă, ti-e ciudă- bagă nasu-n budă, daaacă nu-ti convineee- (vai, măi copii măi), Ţară Ţară vrem ostaaaş peeee...crocolili (oh, nu)
Toate, absolut toate, zise cu semnul exclamarii (!). Nu era, aşaaaa, cu 1na-cu 2uă, de glumă
Se ridică de pe bancă, privi cerul, văzu câțiva nori și asta era tot.
Undeva cineva îi măsura cuvintele, le măsura, dar nu le putea înțelege.
Literatura ne...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu