sâmbătă, decembrie 05, 2009

Dragii lui crocolili

Nu-i aşa că ce bune ar fi nişte ghete cu alarmă şireată (în şireturi înfiltrată)? Care să sune şi să-i leşine pe domnii părinţi de spaimă, cînd dă drumul, furiş tip-tiş, furiş tip-tiş, domnul miş Nicolaie, înaltei societăţi de cadouri. Căci am fost şi eu cîndva mică mică şi tare nu înţelegeam cum reuşeste, orişicît&orişicît l-aş fi păzit, să-mi scape în aşa ultrahal...

2 comentarii:

Mihaela Abagiu spunea...

eu prefer "furiş tip-tiş" fara alarma..
imi placea sa ma las pacalita cand eram mica desi presimteam eu ca si mai ales cand avea sa se intample ceva.. o energie, asa, curenta aerul parca :D

crocolili spunea...

io nu presimţeam nimicîţ nimicîţ, credeam orbeşte pînă cîîîîînd