Am plecat plângând din Sinaia - nu e o metaforă, mi-a fost mai greu ca
oricând drumul spre gară, totul mă trăgea înapoi, nu înainte. Poate fiindcă
plec atâ...
sâmbătă, iunie 12, 2010
A scrîşni
Şi cînd mă gîndesc c-am scăpat doar de 3 japiţe ordinare şi mai duc în spinare încă 29, brrr, dîrdîi (iaaar?) de frică. Mă refer la pulpanele dinţilor mei iubiţi, nervi dinţilor, numa cînd mă gîndesc că-s acolo, vii, plini de afecte, şi de amperi, introvertiţi, compuşi din cuţite şi cuţitoaie şi bricege, îmi vine să tac mîlc! Şi pur şi simplu să recurg la măsuri extreme, să mănînc undercover (undercoajă) dulciurile mele iubite, să realizez nişte breşe în fructe (mere, portocale, pere) şi leguminoase, unde să plasez particulele de dulciuri, să nu simtă japiţele ce halesc eu. O să-mi dea de lucru, japiţele, dar ce poţi face, aşa merg lucrurile!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
trebuie să-ți trimit asap niște piersici zemoase, leguminoase, fără oase, măi crocoliliano...
:)))
ihi, piersici fara oase n-am mai mancat de mult
Trimiteți un comentariu