Aveam o stare că aș fi mers kilometri întregi prin casă până n-aș mai fi
putut și m-aș fi prăbușit în mijlocul sufrageriei și aș fi spus gata eu de
aici nu...
sâmbătă, iunie 12, 2010
A scrîşni
Şi cînd mă gîndesc c-am scăpat doar de 3 japiţe ordinare şi mai duc în spinare încă 29, brrr, dîrdîi (iaaar?) de frică. Mă refer la pulpanele dinţilor mei iubiţi, nervi dinţilor, numa cînd mă gîndesc că-s acolo, vii, plini de afecte, şi de amperi, introvertiţi, compuşi din cuţite şi cuţitoaie şi bricege, îmi vine să tac mîlc! Şi pur şi simplu să recurg la măsuri extreme, să mănînc undercover (undercoajă) dulciurile mele iubite, să realizez nişte breşe în fructe (mere, portocale, pere) şi leguminoase, unde să plasez particulele de dulciuri, să nu simtă japiţele ce halesc eu. O să-mi dea de lucru, japiţele, dar ce poţi face, aşa merg lucrurile!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
trebuie să-ți trimit asap niște piersici zemoase, leguminoase, fără oase, măi crocoliliano...
:)))
ihi, piersici fara oase n-am mai mancat de mult
Trimiteți un comentariu