luni, noiembrie 29, 2010

Ce miros îmbătător de mecanică fină!

Capitul cu cincin, cincin cu umbelă, bostrix cu umbelă, bostrix cu caladiu, ripidiu cu capitul, racem cu umbele, racem cu spiculețe, spic cu ripidiu, spic cu dihaziu și spic cu pleiohaziu.

vineri, noiembrie 26, 2010

Agentul de vînzări

Cine ne colorează&vinde Gogoșile?

joi, noiembrie 25, 2010

Încheierea zilei

Ce caldă e burta ceasului după ce-a stat o zi întreagă la încheietură. Cred că fix acela e adevăratul lui moment de glorie, moment în care cristalul de cuarț sub formă de diapazon se duce la culcare, iar cei 32.768 de herți se îmbracă în pijamale. Vă dați seama, ce bucurie, căldura umană și cele 32 768 de mii de pijamale de sub oțelul inoxidabil? Noapte bună!

Hipopotam mic cu sclipici




Gloria hipopotamului mic cu sclipici angajat în procesul de dăscălire împotriva Seriozității.

miercuri, noiembrie 24, 2010

duminică, noiembrie 21, 2010

Copy paste


Ce bine ar fi să arăt și eu așa, din cînd în cînd.

vineri, noiembrie 19, 2010

Sughițarea

Mie nu îmi trece sughițul dacă nu mănînc o lingură de zahăr cu două trei guri de apă pe gîtlej la vale.O dată am sughițat 45 25 de minute, c-am așteptat să îmi treacă pe cale naturală, cu sperieturi, autosugestie și ținutul respirației. Io, crocolili, snopită psihic, pînă la jumătate din ultima putere! (cu cealaltă jumătate m-am adunat și-am înghițit o pungă de zahăr) Dîrdîie toate substanțele organice complexe din Moi de frică de fiecare dată cînd mă apucă, la gîndul că ce ne-am face dacă nu s-ar mai opri...

Pe urmele lui crocolili

marți, noiembrie 16, 2010










Genunchiul ascuțit



cu care am mai defilat, s-a îngrășat!

duminică, noiembrie 14, 2010

Pisica cu două fețe

L-am anunțat azi pe Tropman că trec în vizită pe la el un pic, iar cînd am sunat la interfon l-am auzit întrebînd:
- cine-i?
- Albă ca zăpada! am zis io
- bine...
Ca să vezi cum reacționează unii cînd le sună Albă ca Zăpadă la interfon. Cînd intru în casă, exclamez bravo, tropmane! Ca să nu mai zic că sunt toată în negru ca abanosu! A zîmbit și și-a continuat micul dejun, din care am gustat și eu puțină telemea. Cînd mi-am amintit că mi-am uitat telefonul! Am exclamat fug pînă jos! Și veezi, fii pe fază că mă întorc sub o altă înfățisare! La care a rînjit. Am zîmbit și eu un pic în sinea mea pe scări, gîndindu-mă la geaca de blugi cu care era îmbrăcat, și care sincer, i-e cam mică.
Cînd m-am întors, l-am văzut pe bunul meu prieten fumînd bine mersi pe terasă, A, iată-te...iar el, că așteaptă să vadă cine sunt de data asta. Am zis bucuroasă o, vin cu o surpriză...
- Cine-i?
- Jodie Foster!!
- Wow, ce bine, intră te rog!
Ca să vezi ce previzibil e tropman ăsta, ce-l mai impresionează de fiecare dată această fată (Iris!) din Taxi driver. Oricum! Și numai faptul că aștepta o irisfalsă, și tot l-am găsit emoționat, așteptîndu-mă în casă...

miercuri, noiembrie 10, 2010

Desertul Zăhara

marți, noiembrie 09, 2010

sâmbătă, noiembrie 06, 2010

Turmele lui crocolili

Ştiţi cum le-am zis, că ultimul salvează urma! Ocazie cu care mi s-au promis nişte Urme dintr-o frumoasă lînă!

vineri, noiembrie 05, 2010

miercuri, noiembrie 03, 2010

Cuţitul

Vai, am şi eu, crocolili, o micro obsesie. Să nu mă pătez pe ţesătură! Dacă tătuşi, acţionez. Exact, de faţă cu musafirii, de faţă cu acţiunea ajunsă la cote maxime în film, de faţă cu curierul întinzînd să semnez recipisa, acţionez cu inamicul grăsimii. Pete de ciocolată, de roşie, de apă, de rinocer, de copac, de şură, de apă la moară, ce-o fi! Însă cînd sunt în societate, n-am ce face. Şi fierb în mine, iar în fiertură văd cu ochii minţii ţesătura necotropită de Defect, orbitoare, gîndind ce linişte era pe Vremuri, şi acuma uite ce urticarie la creier car în spinare. Of, să treacă mai repede Societatea, şi să mă duc acasă, să repun pe picioare maşinăria.

Însă, Ferească, dacă pata-i de ojă. Gălăgia-i pe viaţă! Ce să mă ştiu face?! Îmi turtesc gura de pelicula groasă de ciudă, groasă cît un geam termopan, şi zîmbesc. Dar apoi parcă o iau razna! Înghenunchiez, înfig cît ai clipi cuţitul în rană (în ojă, mă refer), ochii încep deja să-mi sclipească, drept pentru care mă las într-o voie primordială un pic, şi apoi...ei bine, şi apoi în loc să-l răsucesc, mă ridic! Părăsesc confruntarea şi, întoarsă deja cu spatele, încadrez cît ai clipi defectul în peisaj, cu cuţitul înfipt cu tot.