Și după ce l-am introdus în casă, l-am întrebat rapid (brr, dar ce rece e un pinguin!) unde să te țin ca să îți fie bine?! N-a zis nimic, a așteptat, și atunci am văzut cum unul din șoricei îmi făcea semne disperate, șoptind din toți rărunchii: sîîtăpînă crhhocolilhi, hhîn congelator! A, chiar, am zis!
Nimeni din casă nu rezistă mai mult de 0.2 secunde să-i țină pinguinului companie. Sincer, unul din șoricei (altul) m-a și întrebat ăsta mai stă mult pe la noi, că-ngheață cașcavalu-n mine... La care celălalt șăricel (cel cu ideea săritoare) a zis cu voce tare ăi, hăăi, păi să vedem cînd va concepe cineva să decongeleze și curețe frigiderul, my friend!
Așa că ne-am îndepărtat toți de oaspete, care pe te miri unde...dar fiecare cu o nanotransmisie de suflet împăcat în spinare. Era clar, de-acu făcea și pinguinul parte din Marea gospodărie a lui Crocolili
Seara când mă duc în balcon să închid fereastra mă uit la pisica de la
blocul de vizavi stă pe bancă și așteaptă (poate mă așteaptă pe mine să
închid ferea...
4 comentarii:
E adorabil..Presupun ca in congelator nu sta, fiindca acolo era aglomeratie maree :)
a, păi fix acolo stă, la rece. la ce drum lung a bătut nu-l deranjează deloc să stea locului, deci nu-l deranjează aglomerația :)
deja ţi-a atacat îngheţaataa!
o, ce fraierici! în loc să fi atacat și el din bucatele de crăciun
Trimiteți un comentariu