duminică, februarie 18, 2007

letz play

Felul meu preferat de-a fi e in ciorapi roz si pantofi negri. In pantofii tocmai preferati fac cumparaturi. Doamnele vanzatoare obisnuiesc sa capseze bonurile cand domnisoarele platesc cu cardul, bonurile de la MegaImage sunt liste lungi ce trebuie indoite, bonurile de la tigari si prajituri nu prea ne trebuie. Toate in poseta mea rosie cu portofel. Sau in plicuri de hartie maro. Bonurile sunt bucati de hartii, documente miniaturale care-mi fac placere alaturi de bratara aruncata in fund sau ceasul mare, cartea. Dar aceste bonuri sunt vechi pentru ca odata inventam hartii de schimb.
Le tiparesc in spatele blocului, cu coatele sprijinite pe treptele de beton si inscriu valoarea cu non-salanta, stiu ce fac. Recunosc, fac si greseli, ultimele zerouri ajung pe treptele scarii, dar muncesc mult, am rupt juma' de caiet de matematica pentru hartie. Atunci, poseta era a mamei pentru ca e veche si nemaipurtata, captuseala e maro si rupta, pielea alba din exterior crapata, o purtam cu toarta lunga innodata pe umar. Si ma pun pe treaba. O indes cu toate documentele mele neoficiale, caietul de vocabular, un pix galben si o carioca. Sunt importante, umbli printre ele cu atentie, omul mare are treaba. Ies din casa, sun la usa Ancai, poseta ei e neagra si mare, lucioasa cu niste solzi ca de crocodil negru, cam urata as zice. Urcam un etaj la Marilena. Mama, ce faina e poseta ei cu margelele care sclipesc, ca fluturii cusuti in pernele de la tzara, in camera din fata, toarta nici macar nu trebuie innodata. Degeaba, are noroc cu Rodica, prietena din tinerete a lu Tanti Angela, ea are amant si cand se plictiseste de ele, i le lasa lu Marilena. Da' iti incap toate actele acolo, ca e mica! Imi incap, tu, hai sa mergem odata la birou! A mea e burdusita, banii de hartie, chitantele, file din state de plata, foi de borderouri, bilanturi, caci mama mea e casiera. Agendele, le furam de la bunica mea profesoara. De ce esti, mama, zgarcita, da-mi-o!! Si nu erau agende, era una singura, folosita.
Am uitat de rujul tocit, infundat in tub, de culoare portocalie. Rujul si chibritul portocaliu. Ciudat ca am uitat, acum e important. Nu era important atunci, dar in poseta oricarei femei se gaseste asa ceva. Sparlit si asta de la bunica. Si martisoarele, ca primea multe, multe tare, de la elevii ei. Zgarcita si cu astea. Martisoarele fluturi, sub forma de brose. Brose sub forma de fluturi. Simti matasea sub buricele degetelor?
Eu o cam simt

Niciun comentariu: