Uite cum am putea face, mi-am zis. Si daca tot am purces la autoadresare, consolidand automat efortul si productivitatea, am inceput cam asa, adica fara nicio legatura:
*Mi-am asezat calculatorul in balconul blocului cu 12 etaje, la etajul unsprezece. Am inceput sa scriu cu doua masini parcate in curtea depozitului de gresie. Am adaugat de la mare distanta prajiturile Ana, le gasesc in fiecare zi pe bulevardul Decebal, in acelasi loc, de fapt in urmatoare propozitie. Nu m-am abtinut si am exagerat ceva, adica am inapoiat tiglele rosii, lasand casa cu 4 etaje din spatele depozitului descoperita. Afara e frig, bate vantul, imi ridic gulerul paltonului cu ajutorul unui gest si-mi contaminez observatiile cu alienare, si-n plus schimb si culoarea frazei-ca si cum s-ar autocontine, in afara textului. Oamenii deschid ochii langa depozit, privind in dimineata asta direct spre cerul innorat, dar albastru. Ochii lor intalnesc privirea mea, eu scriu cum privirea mea le invadeaza intimitatea in contactul diagonal. Ei tac si privesc, vorbesc in soapta. Nu protesteaza, oare asteapta vreun semn?! Singuri, se hotarasc pare-se sa se ridice din pat, prima data femeia pentru ca poarta o camasa de noapte din material galben si sintetic. Am gresit prepozitia, simt ca nu e bine ceva in fraza precendenta, dar ma grabesc altfel nu-l pot urmari pe barbat. In bucatarie, ea face cafeaua. Barbatul e in baie, ridica colacul veceului, cu gatul contorsionat ca o girafa asteapta sa imi cobor privirea ca sa se poata pisa in voie. Eu imi cobor privirea in calculator, degeaba m-am grabit. Barbatul trage apa si-n acelasi moment macaraua intra in functiune, muncitorii lenesi isi incep ziua. Groapa e imensa, escavatorul imi da impresia ca e nevrotic, nu se mai opreste. Pilonii de sustinere de pe margine, culoarea caramiziu-galbena transforma groapa intr-un stup de albine. Greseala: eu transform groapa in stup si adaug miere de albine si miros de cafea. Muncitorii sunt bondari si mananca salam in pauze, sotiile lor lucreaza in schimbul doi si fac tocanita de cartofi. Masinile raman parcate in ciuda agitatiei de la mine din pagina, masini cu sigla CRIS-TIM in timp ce o fata traverseaza o strada pentru ca poarta o poseta rosie de la distanta. Poseta cat timp o privesc si scriu despre ea. Apoi imi mut privirea, ea dispare.
*Mi-am asezat calculatorul in balconul blocului cu 12 etaje, la etajul unsprezece. Am inceput sa scriu cu doua masini parcate in curtea depozitului de gresie. Am adaugat de la mare distanta prajiturile Ana, le gasesc in fiecare zi pe bulevardul Decebal, in acelasi loc, de fapt in urmatoare propozitie. Nu m-am abtinut si am exagerat ceva, adica am inapoiat tiglele rosii, lasand casa cu 4 etaje din spatele depozitului descoperita. Afara e frig, bate vantul, imi ridic gulerul paltonului cu ajutorul unui gest si-mi contaminez observatiile cu alienare, si-n plus schimb si culoarea frazei-ca si cum s-ar autocontine, in afara textului. Oamenii deschid ochii langa depozit, privind in dimineata asta direct spre cerul innorat, dar albastru. Ochii lor intalnesc privirea mea, eu scriu cum privirea mea le invadeaza intimitatea in contactul diagonal. Ei tac si privesc, vorbesc in soapta. Nu protesteaza, oare asteapta vreun semn?! Singuri, se hotarasc pare-se sa se ridice din pat, prima data femeia pentru ca poarta o camasa de noapte din material galben si sintetic. Am gresit prepozitia, simt ca nu e bine ceva in fraza precendenta, dar ma grabesc altfel nu-l pot urmari pe barbat. In bucatarie, ea face cafeaua. Barbatul e in baie, ridica colacul veceului, cu gatul contorsionat ca o girafa asteapta sa imi cobor privirea ca sa se poata pisa in voie. Eu imi cobor privirea in calculator, degeaba m-am grabit. Barbatul trage apa si-n acelasi moment macaraua intra in functiune, muncitorii lenesi isi incep ziua. Groapa e imensa, escavatorul imi da impresia ca e nevrotic, nu se mai opreste. Pilonii de sustinere de pe margine, culoarea caramiziu-galbena transforma groapa intr-un stup de albine. Greseala: eu transform groapa in stup si adaug miere de albine si miros de cafea. Muncitorii sunt bondari si mananca salam in pauze, sotiile lor lucreaza in schimbul doi si fac tocanita de cartofi. Masinile raman parcate in ciuda agitatiei de la mine din pagina, masini cu sigla CRIS-TIM in timp ce o fata traverseaza o strada pentru ca poarta o poseta rosie de la distanta. Poseta cat timp o privesc si scriu despre ea. Apoi imi mut privirea, ea dispare.
Continuu sa privesc, dar gandul ca stau acolo ca sa scriu imi risipeste atentia si-n schimb, imi insereaza in minte marcajul imaginii generale, panorama intreaga, cu toate blocurile si fiintele laolata. Continua si frigul. Ma ridic, imi iau o tigara din pachetul de pe pervaz si intru in camera. Ma asez la biroul meu, cu spatele la colegi incep sa fumez. Mi-am gasit mainile cu o tigara refuzand sa se mai fumeze. Mainile au aprins alta, una noua. Am trecut la alte maini vazand cum aprind din nou vechea tigara si m-am gandit ca vor sa dea timpul inapoi.
Au reusit, am parasit proiectul si calculatorul din balcon si am dat un telefon. Am dat de un telefon in timp ce suna. L-am lasat sa sune, apoi l-am deschis sa scriu un sms. Am scris sms-ul si gandul mi-a fugit la *aproape_ de_total altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu