joi, iulie 31, 2008

Pasaje secrete

Sunt lucruri carora trebuie sa le tii companie, altfel nu arata prea bine. Mi s-a intamplat mie. Reciteam Lolita, finalul, on and on and on. Stiti. Ma gandesc la zimbri si la ingeri, la taina colorantilor rezistenti, la sonetele profetice, la refugiul oferit de arta. Este singurul fel de nemurire de care ne vom bucura si tu, si eu, Lolita mea. Am pierdut din vedere taxiul in care ma aflam. Si m-am pomenit ca era tarziu, foarte tarziu. Se innoptase. Pfuai de capu meu, pai la 8, maxim 8 jumate, eu trebuia sa fiu la serviciu. Asa se intampla cand nu conduci alaturi de taximetrist, strazile, masinile, boarea maiestoasa si delicata, departata si uluitor de apropiata. Culorile semaforului, de exemplu. O iau razna, inlemnesc, se usuca, enigma. Rosu, rosu inchis, visiniu, mii de biciclisti, in Bucuresti, biciclisti! rachete de base-ball, uruitul unor mini trenuri. Iar departe-departe, muntii semeti imbracati in paduri. Insa vibratia vaporoasa a sunetelor acumulate care nu incetau nicio clipa inaltandu-se spre buza de granit unde sedeau, stergandu-ma la gura mea murdara, incanta urechea cu tonurile lor visatoare, producand o emotie mai puternica decat culorile acelea ce se bucurau si se bucurau-fiindca exista culori si nuante care par sa se veseleasca atunci cand se afla in companie buna. Ma uit daca am si de zece mii, pornim. Bine ca e racoare, adio munca pe ziua de azi, n-am nici umbrela la mine. De pe inaltimea semeata, ascultam vibratia muzicala suava, fulgerele tipetelor distincte pe un fundal de murmure sobre, si atunci am inteles ca dureroasa si lipsita de speranta nu era absenta Lolitei, cat absenta vocii ei din aceasta armonie.

Cand cititorul va deschide cartea, nu si acest blog (jesus!), nici unul dintre protagonisti nu va mai fi in viata. M-am uitat imediat la taximetrist. Gone.

Domnul Taximovici??

8 comentarii:

no-fun spunea...

Now I've heard there was a secret blog
That Lili played, and it pleased the Lord
Hallelujah, Hallelujah

crocolili spunea...

But if she did, well really, what's it to you?
There's a blaze of light
In every blog
It doesn't matter which you heard
The holy or the broken Hallelujah

perfidius smith spunea...

cum adica taximovici?

crocolili spunea...

daca la sfarsitul textului apare intrebarea asta, atunci devine imposibil sa ne mai distram cu el!

perfidius smith spunea...

lucrurile incep cu intrebari corecte.
deci, unde ia micul dejun, pe timpul verii, domnul taximovici ?

crocolili spunea...

nu. nu o sa fie asa. pasajele secrete trebuie descoperite. poate incep ele cu intrebari, dar cautarile le salveaza, domnule smith.

trebuie sa o luati pe Lolita intr-un taxi. inceputul Lolitei si sfarsitul ei. (cam pentru atat e timp intr-un taxi). eu, una, asa am facut legatura

perfidius smith spunea...

deci taximovici (sa renuntam la domn, pentru numele lui dumnezeu si chiar pentru al lui smith) are carnet si cu pix si sta in taxiuri si scrie inceputuri si finaluri de carti ?

crocolili spunea...

nici vorba. taxi-colonelul, in franceza lui ingrijita, cu accent ingrozitor, o iubea pe Valecika, sotia-copil.

in alta ordine de idei, d. taximovici e un personaj din inceputurile Lolitei lui Nabokov. plus ca, in cele din urma, Humbert si-a adus aminte ca-l cheama Maximovici