Artificial life

Un elefant se legana

Alifia chinezeasca

Am gasit-o, ea e. Pe vremuri ma enerva foarte tare. O roteam in gol pana imi veneau aburii si nimica, ramanea de gheata. O lasam cateva minute sa crape de ciuda si ma apucam iar de ea. Nimic, neclintita, stana de piatra chinezeasca! Stai ca nu intelege, ce stana de piatra, ă, hăă?! Doar o masa onctuoasa, un patinoar uleios pentru sferto-furnici insolubile. Ei, si atunci o tranteam pur si simplu. Lovea gresia, peretele, ii ziceam vreo doua pocitaniei. De nervi: ca io eram uriasa si nu mi se inchina. Mare scofala, vroiam doar s-o miros putin, sa simt intepatura aceea insinuanta in nari. Sa privesc cum straluceste burta cea galbuie si compacta. Paraseam incaparea, o lasam sa putrezeasca de fiecare data

Prune de Chile

Cumpar de exemplu prune de chile. Pentru ca sunt robuste, siliconate si perfecte, foarte apetisante, tocmai din chile- ineditul schimb de experiente. Si cand ajung acasa, musc dintr-o pruna. Care nu e buna! O arunc repede, sa nu strice Posibilitatea fecunda si neinceputa din jurul meu, sa nu care cumva sa se afirme stricaciunea, ingrop Incercarea. Mediul inca posibil exista...Ma mai invart prin casa, dar nu pot sa scap de amaraciune, zdrăngăne zurgălăii in cap. Mai bine mai incerc una, ca si cum as lua-o de la zero, sterg totul cu buretele, opresc zurgălăii si pornesc o noua experienta. Sigur pruna cea Noua e buna si pot sa-mi vad linistita de treburi. A doua care nu e buna! O arunc si musc la intamplare dintr-o a treia. Jap, jap! Finalul: le inhat pe toate pe-un brat si plec intr-o lunga calatorie. Pregatesc chiar un sac negru si lucios de gunoi, lung cam de doi metri (a gresit vanzatoarea dimensiunile), pe fundul lui voi tấrâi prunele ce n-au fost vrednice. Si pornesc cronometrul. Vreau sa vad, cat dureaza in capul unui om sa ajunga cat mai departe cu ce-a mai ramas Posibil dintr-un bol de prune de Chile. Pentru ca, vorba lu' careva: nu se coboara viu de pe cruce!

Merele Marina

Io cand eram mica surorile Marina mancau marul pana la capat. Acuma nu stiu ce s-o fi ales de ele la acest capitol al vietii, dar in afara de coada verde si scurta, nu ramanea nimic, sarpele boa. Ospat, pana in panzele albe. Io tot timpul ma gandeam ca regimul acela de mancat mere se datoreaza lui nenea Liviu, tatal lor, om exigent cu curea. Si imi era frica cand mai urcam pe la ele, sa nu care cumva sa imi ofere si mie un mar, ca eu nu puteam chiar in halul acela, principiul economiei, briciul lui Occam, retezarea marului, culcat soldat! Si preferam sa poftesc mere doar la mine acasa, in siguranta, unde puteam bine mersi sa mananc cat voiam Eu dintr-un mar. Chiar si numa' o simpla muscatura.

Anticrocolili

Atomii sunt alcatuiti din particule mai mici: electroni, protoni si neutroni. Protonii si neutronii sunt alcatuiti ei insisi din particule si mai mici, numite cuarci. In plus, pentru fiecare dintre aceste particule subatomice exista si cate o antiparticula. Antiparticulele au aceeasi masa ca particulele respective, dar le sunt opuse in ceea ce priveste sarcina si alte atribute. De exemplu, antiparticula lui crocolili, numita anticrocolili, are o sarcina negativa, opusa sarcinii lui crocolili. Ar putea exista antilumi si antiomeniri alcatuite complet din antiparticule. Totusi, atunci cand o antiparticula si o particula se intalnesc, ele se anihileaza reciproc. Asadar, daca va intalniti cu antipersoana dumneavoastra, nu dati mana- ati putea disparea amandoua intr-o mare explozie de lumina!

Mi-e foame!

Ma pisca in coltul gurii de-mi vine sa! Mai bine fara un colt al gurii. Mai ales ca nu vrea sa se deschida din pricina durerii. E asa, cum sa ma exprim ca sa se auda: ca taiat cu lama acest coltisor. Mici brazde rasturnate cu plugul durerii, acoperite in zapada artificiala. Si pisca, fluorura de sodiu ! Milion ioni si balena brazdata, ce enormitate! Si nu pot manca nimicuţa. Buzele nu se deschid de frica sa nu le taie plugul, sa nu cumva sa crape zapada si, odata cu dansa, jumatatea stanga din mecanismul care le tine intredeschise. Vasazica asa!, ma chinui sa indes mancarea, sa supravietuiesc. Dar nu prea pot, crapa zapada intarita, imi curg lacrimile, beau niste apa. Mor de pofta si de durere cand vad cum se duc la vale toate fărâmiturile din chec, din sandwich, din viata! Nu pot sa mananc nimic cu pofta si spor, ce tristete. Si stau aşa, fata in fata cu foamea feroce, eu intr-o schioapa, pe-o gramada de fărâmituri, nu pot sa fac un pas, stam neclintite, nu stim ce ne-asteapta...