Vinerea trecută, când porneam spre gala de decernare a Premiilor ARCCA,
n-am spus nimănui unde mă duc. Cui să fi spus și de ce? M-am îmbrăcat ca de
obicei ...
miercuri, aprilie 01, 2009
Mi-e foame!
Ma pisca in coltul gurii de-mi vine sa! Mai bine fara un colt al gurii. Mai ales ca nu vrea sa se deschida din pricina durerii. E asa, cum sa ma exprim ca sa se auda: ca taiat cu lama acest coltisor. Mici brazde rasturnate cu plugul durerii, acoperite in zapada artificiala. Si pisca, fluorura de sodiu ! Milion ioni si balena brazdata, ce enormitate! Si nu pot manca nimicuţa. Buzele nu se deschid de frica sa nu le taie plugul, sa nu cumva sa crape zapada si, odata cu dansa, jumatatea stanga din mecanismul care le tine intredeschise. Vasazica asa!, ma chinui sa indes mancarea, sa supravietuiesc. Dar nu prea pot, crapa zapada intarita, imi curg lacrimile, beau niste apa. Mor de pofta si de durere cand vad cum se duc la vale toate fărâmiturile din chec, din sandwich, din viata! Nu pot sa mananc nimic cu pofta si spor, ce tristete. Si stau aşa, fata in fata cu foamea feroce, eu intr-o schioapa, pe-o gramada de fărâmituri, nu pot sa fac un pas, stam neclintite, nu stim ce ne-asteapta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Superb de tot! O să ţin minte grămada de firimituri ”din chec, din sandwich, din viaţă” : )
super ca ti-a placut! durerea in sine i-o porcarie :)
Ţi-a trecut dintele?
(urmează vreo trei comentarii despre dureri de dinţi şi de dentişti) : )
ce distractiv! :))
s-a inteles dintele?! era chiar coltul gurii poticnit in crancena durere
Îmi cer iertare, ne-ipocrit, dinainte: în afară de năravul preţiozităţii, îl mai am şi pe ăla al citatelor extensive. Găsesc cîte unul potrivit pentru orişice împrejurare. De pildă, am găsit trei pentru durerea de dinţi, contează mai puţin că nici măcar nu era vorba despre asta în post-ul tău : )
După mine, Nabokov a cîntat cel mai frumos durerea de dinţi (dar nu trebuie să uităm atîţia alţi celebri antecesori ai lui Crocolili pe această temă literară - Joyce, Vian, Ion Stratan...).
Martin Amis spune, în memoriile lui, că Nabokov şi Joyce au în comun, printre altele, "the poor teeth and the great prose". Pe Nabokov îl citează cu un fragment din Pnin:
"A warm flow of pain was gradually replacing the ice and wood of the anesthetic in his thawing, still half-dead, abominably martyred mouth... His tongue, a fat sleek seal, used to flop and slide so happily among the familiar rocks, checking the contours of a battered but still secure kingdom, plunging from cave to cove, nuzzling that notch, finding a shred of sweet seaweed in the same old cleft; but now not a landmark remained, and all there existed was a great dark wound, a terra incognita of gums which dread and disgust forbade one to investigate." (scuze pentru precizia detaliilor : )
Cînd am citit "Mi-e foame" mi-am adus aminte de fragmentul ăsta. Gata : )
ce dragut! multumesc de citat (thank you for the treat), io n-am citit Pnin. o antiterra a Gurii anesteziate
Trimiteți un comentariu