Merele Marina

Io cand eram mica surorile Marina mancau marul pana la capat. Acuma nu stiu ce s-o fi ales de ele la acest capitol al vietii, dar in afara de coada verde si scurta, nu ramanea nimic, sarpele boa. Ospat, pana in panzele albe. Io tot timpul ma gandeam ca regimul acela de mancat mere se datoreaza lui nenea Liviu, tatal lor, om exigent cu curea. Si imi era frica cand mai urcam pe la ele, sa nu care cumva sa imi ofere si mie un mar, ca eu nu puteam chiar in halul acela, principiul economiei, briciul lui Occam, retezarea marului, culcat soldat! Si preferam sa poftesc mere doar la mine acasa, in siguranta, unde puteam bine mersi sa mananc cat voiam Eu dintr-un mar. Chiar si numa' o simpla muscatura.