joi, decembrie 10, 2009

Burtlament

Sînt de-acord ca în momentul în care mai doresc să muşc, să halesc, să mă îmbăt de plăcere cu înc-o duşcă de Mîncare (deşi sătulăăă, bine mersiăăă), să-mi tragă draga mea burtă, ea, o muşcătură de karate înapoi, aşa, la nivel intern de tub digestiv, să mă înveţe minte, să mă trezească din Beţie, să rămîn trăznită, c-un rictus de gură plină; iar dacă, la o adică, pe viitor, s-ar ecraniza la nivel de desene animate scena cu crocolili: atunci bucătura cu pricina, din cauza spaimei, pur şi simplu să înghete, şi mai departe, la nivel de efect vizual, să-mi pice să zicem pe Jos, mişunînd fărîme fărîme, cu tot cu lingură sau depinde de la caz la caz ce tacîm). Şi-s de-acord să stăm toţi (?) de vorbă şi să ne punem burţile la cale, să le trimitem să desfăşoare dînsele un program national de Muşcătură de burtă, în care tot dînsele să se lupte pentru reabilitarea noastră corporală, un fel de Burtlament, de Oaste, care să ne reprezinte, pe noi, nesăţioastele

11 comentarii:

Lanternativa spunea...

Depinde de la (ma)caz la (ma)caz.

Uh, si imi place muuuult cuvantul "burta". Poate nu asa de mult ca "pantec", dar il consider totusi mai just in cazul unei crocolili, parol. Pentru ca burta poate face karate, pantecul insa...nu (?).

Ira-Pira spunea...

Oooo Doamne, Doamna ce esti tu, asa foame mi se facu' ca habar n-am unde-i burta. Aaaa, de fapt caut frigiderul....

crocolili spunea...

exact asa m-am gandit si eu (intr-o fractiune de secunda) cand am facut miscarea de karate! pîntecu nu prea e cu ciaki cianuri

cine face taie bou caută vreme-ndelungata burtaaa! :D

Anonim spunea...

fiind foarte flămândă, ca în orice zi înainte de a pleca de la serviciu de altfel, am început deja exerciţiile. de tip Alien. E vorba de modalităţile de a convinge foamea să sară prin gaura de la covrig. Dacă desenele sunt şi cu Jerry, atunci intervine şi gaura de la caşcaval.

crocolili spunea...

vuai de capu meu :)))))

crocolili spunea...

să se sugrume de clanţa de la covrig

crocolili spunea...

apropo de covrigi, mîncam yo unii ultrabuni, prin crangasi cred, cum ieseam de la metrou. mîcar că erau ţinuţi în niste lăzi cam puşcate, vînduţi de te miri cine era în tură...da foarte buni, haleam hălci întregi din dînsii

crocolili spunea...

şi mai erau unii cumsecade la piata muncii, se exista acolo o cofetarie; însă acolo cele mai bune pe sufletu meu erau japonezele :D


a fost emisiunea UNTDELEMN DE LA BUNICA, SÎRUMÎNA PENTRU MASĂ

Anonim spunea...

decât mîncare din limbă de lemn, mai bine emisiune cu unt de lemn tănase. nu ştiu navetele din crângaşi dar ştiu că un covrig nu prea are cu să greşească săracul. hii, şi tu stăteai în sectorul 6! :))))

Ramona Gabar spunea...

sa ma vezi pe mine de cand sunt intr-o stare anumita a firii cum mananc pentru doi. nu-i rau si am si scuza. e important sa ai scuza, ca sa poti sa-ti tragi scuza pe turta ta. zice si-n folclor parca.

crocolili spunea...

shin 6 shin 4 shin 3, maiora

ia uite ramona pi acist blog al meu! ca sa-ti poti trage burta pe spuza, pe scuza, pe voi doi