Burtlament

Sînt de-acord ca în momentul în care mai doresc să muşc, să halesc, să mă îmbăt de plăcere cu înc-o duşcă de Mîncare (deşi sătulăăă, bine mersiăăă), să-mi tragă draga mea burtă, ea, o muşcătură de karate înapoi, aşa, la nivel intern de tub digestiv, să mă înveţe minte, să mă trezească din Beţie, să rămîn trăznită, c-un rictus de gură plină; iar dacă, la o adică, pe viitor, s-ar ecraniza la nivel de desene animate scena cu crocolili: atunci bucătura cu pricina, din cauza spaimei, pur şi simplu să înghete, şi mai departe, la nivel de efect vizual, să-mi pice să zicem pe Jos, mişunînd fărîme fărîme, cu tot cu lingură sau depinde de la caz la caz ce tacîm). Şi-s de-acord să stăm toţi (?) de vorbă şi să ne punem burţile la cale, să le trimitem să desfăşoare dînsele un program national de Muşcătură de burtă, în care tot dînsele să se lupte pentru reabilitarea noastră corporală, un fel de Burtlament, de Oaste, care să ne reprezinte, pe noi, nesăţioastele