De scris în cafea cine scrie?

Ştiţi bine cum se zice hai să-ţi citesc în cafea. Dar mi-am dat seama, că inainte cineva trebuie să şi scrie! Aşa c-am pîndit...
Dar de văzut am văzut într-o zi, la Lumină. În cafea, c-o navă peniţă se scufunda pelicăniţa, nevasta lui Cerneală!

Pe picior de egalitate!

Să moară un pic de distracţie în sinea ei şi gazda, la plecarea ta.

Pe picior de plecare!

Că se întîmplă că de-abia aştepţi să te întîlneşti Plăcut cu cineva...

Gata de plecare!

Că să zicem că ai de umblat Neplăcut, în vizită la cineva Neplăcut, şi n-ai cheeefuşor! Iertare&iar iertare! Dar măcar să fie distractiv (şi să nu ştie nimeni): pe sub ciorapii trei sferturi sau în şosete te desenezi distractiv pe picioare. O mască, un degetar de protecţie. Să mori un pic de distracţie în sinea ta

Internal affairs

Asta-i bună! Mi s-a îndrăgostit fata din ciocolată de casă de îngerul de zinc (...mai mult plecat prin delegaţii, pe unde sunt Ananghii). Oh, felicităăăări!
I-am zis că n-o să-i fie uşor! Să supravieţuiască distanţei, m-a întrebat mica grăsună de casă? Nu, poftei mele de dulce, pauvre marguerite, din păcate. :sad face:

Mică dare de seamă despre numărare

Le-am numărat pe toate. Şi mi-a dat aşa: 58+11+25+14+5+1=114 rîndunici

Nestemate şi neştemâţe

Poveste de dragoste

Ce fază drăguţă azi în balcon cînd fumam şi eu o ţigară: într-un alt balcon nişte mîini de băiat (!) împătureau frumos nişte haine. Adevăru-i că un pic m-am ridicat pe vîrfuri, ca să-l văd pînă la capăt. Dar degeaba, restul de creatură lenevea altundeva, misterios şi hăt departe. Doar mîinile frumoase făceau treabă, ridicau hainele îndoite de pe uscător, adică mai întîi le bătătoreau între palme să vadă dacă-s uscate, apoi le împătureau chibzuit şi corect într-o stivă. Hainele lui, şi după aia la final, hăinuţele moi şi pufoase, de gagică!

Mica dare de seamă despre fină

Ştiu că nu pare mare lucru dar îmi plac foarte mult hîrtiile foarte fine din cutiile de pantofi. Realităţuca e că le colecţionez. Şi am aşa: hîrtia fină de la pantofii roşii cînd am terminat a doişpea, hîrtia fină de la pantofii de catifea roşii (alţii!) cînd am cîştigat un premiu, hîrtia fină de la cizmele lungi mov, hîrtia fină de la cizmele lungi identice doar că maro, hîrtia fină de la nişte sandale foarte pîrlite care au rămas în cutie doar că fără hîrtia fină, hîrtia fină de la botinele negre neapreciate de nimeni!, hîrtia fină de sub mină...

Azi am dat buzna peste tropman cînd încălţa amărît nişte pantofi nouţisimi şi l-am întrebat că îmi dă mie hîrtia lui fină dar el n-a zis decît ce tari îs, frate!, aşa că l-am avertizat să facă paşi. Zău, prin casă, ca să se mai lase!

Ţip ţip ura!

Păi ca să menţin răgușeala! Căciși sunt usor răgușită, cum visez de hăhă! Asta-i, io, una, ador vocile ușor răgușite, sunt misterioase&meşteşugioase, cîteodată chiar copleșesc (asta mai mult în tinereţe!).
Si vocile astea ușor înfundate trimit inspre lume batalioane nedeslușite, ce-ai spus, repetă te rog, cu o incărcatură de mere coapte turnate în sticlă de zahăr ars, să-nfuleci pe ascuns la dînsele. Dupa o bronșită, am reusit cît de cît să pătrund în incintă, să intru în faţă și să cer buletin de la Breaslă: sunt de-a voastrăhă!
-Tusiţi vă rog, crocolili, să se elibereze bronhiile!
-Nici vorbă!
Ce să mai, as putea sa scriu la nesfîrșit, pentru că realitatea e că scriu ca să mă aud vorbind, însemnarea de azi o recit, pe altele mai vechi le cînt ca pe arii, fluier dupa ip-urile vizitatorilor, i-o zarvăăă! In viata reală toti îs plecaţi, telefoanele-nchise, n-am cui sa turui! Asa că mișun pe aici și cipcirip!
Si mă gîndeam, dac-aș fi fost băiat io sigur mi-aș fi căutat o fată a mea ușor răgușită...

Firmitura stricată!

Vouă nu vi se pare că firmiturile rămase nemîncate, pe bluză, se strică? Că se întîmplă să dau din greşeală de ele (ştiţi, de obicei pică-n gropiţa grumazului şi gîdilă), şi atunci pipăi după ele, le ridic şi le lipesc pe limbă, cînd ce să vezi: shît drace, ce gust! Astea-s dintr-o încrengătură de minimoluşte, pesemne! Unele care nu folosesc cochilie! La mine pe limbăâhă

Lipsa de inspiraţăe!

Să se ştie! Că nu stau degeaba, că-n tot timpu ăsta, de Aţipire, de Moţăire, eu, crocolili, de fapt fac terapie de inspiraţie...
Trimit nişte vederi cu mine
şi mai jos cu raţele din inspiraţie, pe care, bag seama, numai io le văd