luni, august 11, 2008

Cand esti amarat in sensu' de trist

iti vine sa mananci piscoturile cu magiun. oare de ce se fac astfel de mancaruri? si mai ales, ce cauta intr-un birou la etajul 11?! oare pe mine in tristetea mea?
(haideti piscoturilor)

dupa aia gandul ca trebuie sa mergi sa cumperi samponuri, geluri de dus femeiesti si geluri-sampon de dus barbatesti, tampoane demachiante intr-un supermarket organizat, multimilionar de produse prin frigul ala de aer conditionat care insingureaza si mai tare oamenii in carne, oase si haine caldute, cu magiunul lipit prin burta, e amarat si el, suplimentar. mai bine sa te duci la cineva in vizita si sa te culci intr-un pat de oaspete

asa e in zilele triste. piscoturile sunt triste, gelurile sunt triste dar mai ales magiunul. n-ai ce face

2 comentarii:

Anonim spunea...

"magiunul trist" suna ca o ceainarie
pentru filozofi... piscotul de la etajul 11 suna ca un exercitiu de team-building... dar cele 2, puse cap la cap, suna nedecodificat.

crocolili spunea...

speculativanita, "nedecodificat" e un cuvant codificat get beget! :P

ca o ceainarie sau ca un abur! aburul care iese ditr-un ceiutz fierbinte. nu stiu care, e greu de ghicit, la cati aburi ies dintr-un ceai