Pur si simplu ce-am gasit intr-o noapte aruncand o privire pe crocoliliul scaldat in intuneric: doua vulpite cu unghii rosii si picioare subtiri ca fetele de la gimnastica ritmica, har domnului ca n-aveau asupra lor maciuci, (sincer acuma, ce cauta cuvintele maciuci intr-un sport elegant si gratios?), imediat dupa ele o gasca de mikimausi imperiali cu polipi si pectorali explozivi agitand speriati plase pline cu bucatele (mai mari si mai mici) de ce parea a fi sticla albastra facuta zob, de unde sa stie vulpitele unde se arunca farfuriile sparte in cazul topirii stratului de zapada de pe etajera veche, am auzit clar (desi nu am reusit sa localizez) aripile de staniol ale unor fluturi prehensili care, foarte rar, isi fac o farama din veacu' lor scurt aici, cautandu-si perechea, dar si mai mult, care jurau de fatza cu vulpitele ca daca n-au sorti de izbanda si daca nu trece caldura, se vor ineca in apele reci ale curentului Humboldt, incredibil, si un pinguin care se deplasa intr-un sac de dormit roz, am avut senzatia ca era un saculetz de catifea din felul celor pe care le primesti cand cumperi bijuterii. Si care-mi tragea din ochi ca sa stau linistita in legatura cu fluturii. M-am gandit ca pentru aceasta activitate nocturna a subconstientului blogului meu mi-ar trebui un aparat zdravan lipsit de prejudecati care sa developeze reprezentarile onirice in personaje rezonabile care sa se potriveasca realitatii si statisticilor. E de inteles, sunt foarte curioasa, ce-or fi insemnand fiintisoarele acestea?! Si cat de des ma viziteaza?!
Le-am developat. Ele n-au iesit, numa' io...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu