Ma dispera kitsch-ul

Of, crocolili, vad in ochii lu' tropman, nu mai fi sentimentalană, melodramă, superficiană. Si nu mai varsa a doua lacrima a induiosarii, o data cu intreaga omenire, ca de-abia a doua lacrima face kitschul kitsch. Asta n-am mai vazut-o tot la tropman. Usuratatea fiintei tale este insuportabila. Yiddish.
Nici nu pot sa-mi cumpar nimica, ca vine tropman pe la mine si-i zic:
-uite ce mi-am luat (sentimentalana sincera)
-crocolili, astea-s cam kitsch-uri
Atunci chiar ca ma dispera K-ul. Si fiorii de gheata estetica se topesc, ca nu cumva sa fiu eu conventionala. Iar prin topire sa imi salvgardez originalitatea, sa ma pastrez ironica, sa las conflictul dintre bine si rau sa existe, sa nu idealizez si sa nu fiu subjugata de ambalaj, instead of truth.
Cu bucurie imi cumpar ceva, apoi cu usurinta se duce pe apa sambetei. Nu stiu de ce il mai intreb pe tropman. De-aceea s-a si mirat foarte tare cand am zis: acolo e inchis. Caci imi facusem imediat dupa repros un muzeu dintr-o camera a gospodariei mele si mi-am depozitat lucrusoarele dragute si trebuincioase. (falseturile). Si cheia o car dupa mine. Camera e secreta.

Dar cum ramane cu adevarul meu, din statueta mov, din statueta verde? Nu-s scrumiere cliseu, sunt fix ca doamnele, dublele tulburatoare de: Leonor Fini pisica. Sunt in stare sa ajung chiar la Emilie Floge, daca ma mai holbez mult la culorile vii si la rochiile scrumierelor. Atractii inconstiente care tropman iesi afara cum ai reusit, prin efractie. Si tot asa. Io nu-s fraiera in momentul cumpararii! Stai ca iese cu scandal in camera secreta. Uite copia usuratica si convenabila, sau inferioara sau de slaba calitate
(...) la un moment dat am incheiat discutia si ca sa nu-l snopesc in bataie, l-am servit pe tropman cu turta dulce, purtand 5 brătari la incheietura. Din lemn ce zdrăngănea.

Gata, acum iesi sa inchid camera secreta. Si ca sa nu faca apel la starea emotionala colectiva (cine sa nu?) sa scoata numai unicate, tropman. Caci te intreb: si unicatele is kitsch?!