vineri, decembrie 19, 2008

Renul din aragaz

Cand dadeam cu aspiratorul prin gospodaria mea de crocolili, eram in pantaloni gri de trening si rochie verde. In fine. Dadeam sa fie traznet de curat in weekend. Si cum trudeam ca o slujnica covorul din bucatarie, ce sa vezi! Un ren in oglinda de la aragaz. Nu mi-a venit sa cred! Oare pentru ca in aer e spiritul Craciunului? Am stat eu ce am stat pe aspiratorul meu verde, m-am gandit si mi-am dat seama ca nu prea-i nimic de facut. A sunat o vecina la usa, am zis: intra. M-a intrebat ca ce fac acolo, dau cu aspiratoru'? Am zis ca deocamdata nu mai dau, deocamdata ma gandesc la ceva. Ma gandeam, o data, ca nu-i nimic de facut, si doi, cum ar fi fost ca odata inchizand usa, pe scari vecina sa se fi gandit: inca ren-n rochie care da cu aspiratoru' n-am mai vazut.
...Asa ca sincer, nu stiu ce weekend ma asteapta, cu urechea mea trista si uriasa.

2 comentarii:

mi spunea...

de la sunetele astea, crocolili, urechea ? de la prea multi si intensi decibeli ? cate povesti de Craciun s-or fi strans in tine? :)

crocolili spunea...

am plecat urechea la toate povestile si vrajelile de Craciun, asta e, mi! si suntem de-abia pe 21

deci apogeul urechii va fi pe 25. dar atunci urechiusa nu va mai fi trista. doar uriasa si melancolica. si rosie, de la vin si frig rosu