Ştiu că nu pare mare lucru dar îmi plac foarte mult hîrtiile foarte fine din cutiile de pantofi. Realităţuca e că le colecţionez. Şi am aşa: hîrtia fină de la pantofii roşii cînd am terminat a doişpea, hîrtia fină de la pantofii de catifea roşii (alţii!) cînd am cîştigat un premiu, hîrtia fină de la cizmele lungi mov, hîrtia fină de la cizmele lungi identice doar că maro, hîrtia fină de la nişte sandale foarte pîrlite care au rămas în cutie doar că fără hîrtia fină, hîrtia fină de la botinele negre neapreciate de nimeni!, hîrtia fină de sub mină...
Azi am dat buzna peste tropman cînd încălţa amărît nişte pantofi nouţisimi şi l-am întrebat că îmi dă mie hîrtia lui fină dar el n-a zis decît ce tari îs, frate!, aşa că l-am avertizat să facă paşi. Zău, prin casă, ca să se mai lase!
Am plecat plângând din Sinaia - nu e o metaforă, mi-a fost mai greu ca
oricând drumul spre gară, totul mă trăgea înapoi, nu înainte. Poate fiindcă
plec atâ...
2 comentarii:
daaa, daaa, daaa, eu am cârtie neagră, multă, pe o parte e un pic mai mată. tare de şifon e ea! poţi să te creponezi în ea cu totul, fără să se prindă nimeni, că nu e moleşită de-aia poroasă, e fină creponină. am mai avut albă (am îmbălsămat cu ea un pahar leşinat) şi am mai avut roşie (de căpătat a fost) - am ascuns în ea un glob şi mai fin, subţiratic şi cu miros de brad din urmă.
ihi, dintr-aia tare poroasa imi place bine de tot, am si eu tot felul de culori. cred ca putem si atzipi un pic pe ea :)
Trimiteți un comentariu