Pune-ți o dorință!

Și cum moțăiam eu în fața calculatorul, numai ce aud cling! Irisul și-a tras repede pe el capotul plușat din lumină receptivă, a apucat la repezeală cîteva bastonașe cu rodopsină cu care a urcat din fundul ochiului înapoi la solstițiul de iunie (repede, trageți cortina să răsară sorile!) și-a dat pe față cu un pic de sclerotică, și-n dreptul pleoapei, și-a luat poziția de drepți (!) căci ochiul de Crocolili era pe punctul să se deschidă, și organismul ațipit să tresară, surpriza să inunde tunica vasculară, fibroasă și nervoasă. Pupilă, iris și retină! Toți patru am trimis impulsuri nervoase la creier, măi teacă de mielină, coboară privirea! Și acolo, lîngă papucii de casă, o geană strălucitoare cu cea mai dură tulpină, atomi de carbon unu și unu. Holy-școmoly, gene dintr-astea se desprind de scoarța pămîntului cînd stai o secundă cu ochii închiși?! Am pipăit repede capul de pe umeri, să nu cumva să fie altă tragedie la mijloc...Of, nici nu mai zic cît de repede mi-a sărit somnul pe spinarea cu solzi ai unui cît ai zice pește, cum m-am aplecat cu organismul înviorat spre piatra prețioasă, cum am urcat-o la o distanță mai propice de capotul din retină, și cum am rămas așa, micșorată de emoție! Doamne, ce dorință să-mi îndeplinească această gemă și mai ales cum să procedez să nu strice orzul pe gîște?!...

Am lipit pe un copac o veveriță cu scotch

Doamne, ce greu e cu o veveriță care n-a coborît niciodată în realitate, să stai să-i explici că-ntr-un copac sădit călcînd pe o pedală, desfășurat dintr-o bobină și-un picioruș presor nu cresc semințe, nuci, alune, etc... Și ce, micul crab pinnotheres pisum cum trăiește toată viața lui înăuntrul unei stridii. Îhî, și probabil mănîncă icre de in depuse de-o mașină de cusut. Nu-i nimic, Crocolili, lipește-mă.

Inelul și frica din oasele unui șoricel

Numai ce văd că vine speriat spre mine un șoricel și-mi spune "Crocolili, tu pentru cît ne-ai mînca?" Of. Las la o parte juliturile de pe inelul meu în formă de lacrimă (măi, cineva își ascute săbiuțele în brîul de argint care susține secreția din ambră galbenă, rășină fosilă, iar eu una o să aflu), îl ridic pe șoricel de pe mochetă pe deget și-i zic "Păi pentru nimica în lume". Apoi îmi pică și fisa (hai că nu pe inel!) și mi-amintesc c-a tot răsfoit o carte cu 808 pagini, deci cam știu ce strămoș i-a băgat așa frica în oase. "Hai nu mai fi speriat, vrei să-ți prind o muscă și apoi pentru un forint să te fotografiez cu leșul pe limbă?" El înțelege și rîde, semn că m-am strofocat cît de cît bine să imit strămoșul din carte. Ne-ndepărtăm, tam tam-ul tatei, zgomotul de mitralieră, cuvintele se prăbușesc pe coala albă de hîrtie, unele după altele, cuvintele cu care el n-are nicio legătură, nici n-a avut, nici n-o să aibă. Oricum! Cîine ghiaur, micuruțule, pișpirica ta țară ofticoasă are necazuri, cineva îmi julește inelul...

În activitatea lor de etalare (nu, nu-și etalează coada) omizile geometra își iau aspectul de rămurele și se așează pe tulpinile plantelor într-o poziție caracteristică acestora, cu o parte a corpului în aer

Aici eram deja picată cu totul în plasă și nu mă mai vedeam

Eu de obicei mă descalț înainte să pic în plasă

Cînd a trecut trenul broasca a sărit calul!

A trage cu urechea fără cheiță

Cînd ursul pornește, cheița din valva mitrală se activează și inima lui pompează sînge, și, știm, sîngele face acțiunea să curgă, hai, apărătorii drepturilor de animale, nu e mare scofală (!), așa a călătorit tot timpul prin viață, de la Producător pînă în zilele noastre. Mi-a zis, uite, cînd vrei să mă trimiți la pîndă, învîrți de cheiță (vai, Alexei Tolstoi, ai copiat o cheiță de aur de la Carlo Collodi?! am glumit în culise), oficial însă a sunat cam așa declarația cuuuuum, eu, să trag cu urechea, nu știi cu cine ai de-a face! Ei, și ca să-i fac pe plac am învîrtit de cheiță, rînjind deja în calitatea mea de pisică cu ochii simbolici ai minții! Plini la refuz cu hamali inventați! Descărcînd din urechea medie a lu Pîndă secretele bune la gust!
...
Doamne! Ce afacere ratată! Cămăruța lui medie fiind mai mereu plină cu secrete dobîndite prin Pîndă, vezi ironie, corespondentul nu se aude pe sine cum țîrîie&scîrțîie de la scripeții și rotițele tehnice înfipți în mușchiul vîrtejul inimii, miocardul. Oh, probabil toate secretele sunt contrafăcute, căci probabil toată lumea îl aude pe Pîndă cum intră!

Vehicule pe crocolili

Știți butoiașele cu oxigen din pungile de spart. Pe care albinuțe lucrătoare (humain beeings) le pocnesc pînă la ultima suflare! Sorry, alveole, ați protejat cu brio aparatura tehnică fragilă, acum purcedeți să predați cheia și numerele voastre atomice, poftiți la Elemente chimice, e timpul ca șira spinării dumneavoastră să scape de Presiune! Ce ușurare, nu-i așa?! Însă, uimire, un butoiaș de oxigen scapă cu viață din nenorocire! Deși, cînd te gîndești, doar pentru-a fi sortit să plîngă (în surdină!) camarazii împușcați.
Oh (dar pe final!) și viața lui se terminăăă, căci își transportă singur harakiri-ul printre rînduri, unde, umblînd înceet înceet, depune în semn de unitate ultima amintire din flămînda stare de agregare- o picătură de sînge oxigenat pe fiecare atriu stîng de butoiaș, cărînd în spatele însîngerat resturile CO2 din fiecare atriu drept de butoiaș, visînd cu ochișori aproape stinși sublimul Plan al pungilor de spart- în fiecare piept de butoiaș un gaz și o țeavă de eșapament..

Gaură de vierme

Am în frigider un organism de morcov care s-a transformat în vierme, vreau să spun s-a zbîrcit cu timpul atît de tare că pur și simplu universul a uitat c-a fost vreodată la origine plantă cu rădăcină, și acuma nu-l mai lasă nimeni să Sfîrșească, să pună capăt vieții (rogu-vă, rogu-vă), diviziune celulară nu mai există de multă vreme, iar celulele așteaptă cu sufletul la gură sub cearceafurile albe să mobileze alte exemplare din rasa portocalie. Luat în primire fără voia lui că e nevertrebat și se tîrăște, celulele jură că nu vor demara niciun fel de inițiativă de separare a fibrei de cromatină a unei cromatide-surori de fibra de cromatină a celeilalte cromatide-surori, nu vor deveni de două ori ce-au fost (celule fiice), sorry morcove, rănile tale nu suferă Vindecare! Oh, parcă și văd lacrimile de crocodil pline cu hidrură de carbon portocalie vărsate de copil cînd năvălesc iar și iar și iar în ladă participantele la Rasă din carnea cea mai pură, caroten 24 de karate, iar el înfășurat într-un cocon zbîrcit, căutînd cu nesfîrșita ultimă putere propria-i scurtătură-n Timp

Seara înainte de culcare

-Și oare cît estimezi c-o să dureze să dezvolte nava murină numită Organism gustul fructifer de măr?
-Oh, Drosophila cașcaval, am zis șoptit cu pleoapele pînla gură
-Sau mărul fructifer, gustul pătimaș de șoricel?
Ei atunci m-am aplecat sub pat și-am tras dintr-o mișcare cearceaful de sub Pătimăr.
-...Și nu se zice fructifer, se zice simplu, Măr!
-Noapte bună-somn ușor, a zis zîmbind, și bătînd la vizitiu, trăsura a pornit galop în direcția puricilor pe-un picior.
-Picurăm pe lamă de la coadă în sus că e comunăăă, a mai strigat.
Dar știți cum e, în vis coada de măr Mălai nu primește simbol de liniuță în dialog, ea doar visează...

Mutație pe crocolili

M-a tot pistonat în sus și-n jos un șoricel! Că vrea ceva impresionant în viață! I-am zis, copile, las-o baltă. O răsturnare de situație, a zis cu sufletul întors mai mult spre el, Privind pe geam cum orizonturi grandioase se sprijineau în Bastonașe. Ah, omnis cellula ex cellulae, omnis nucleus ex nucleo, am exclamat! Ce spui, stăpînă?! Spun ce naște din pisică, șoareci mănîncă. Apoi i-am smuls un fir din blană. What, o răsturnare necesită demers și știință! Roșu de gențiană, transplant de splină (!), cîte și mai cîte. Ceva mai simplu nu se poate? Am zis nu-ți face griji, în practică se face fără acte! Cu prețul retezării unor brațe cromozomiale, am executat rapid o răsturnare de situație, am implantat un Șoarece în Măr. Fără să știe, c-un pachețel de ADN în cuiul de la broșă, ca să-l înfingă adînc pe pista de aterizare, și telomeră de măr cu telomeră de șoarece, și genă de măr cu genă de șoarece, și centromer de măr cu centromer de șoarece... Așa că de azi, atenție! Merele pe crocolili chițăie!

Pe urmele lui crocolili

Literele after party

Voiam să zic că asta a mai rămas după ce fetele de la mine din blogroll s-au lins pe bot de mărțișoare și planete, un mic ie sub covor. După ce am terminat de făcut surpriza am tras covorul înapoi (!), am șters Mars (că atîta se vedea), apoi am mîncat partea mea de mărțișor (finally!), apoi am așteptat molfăind surprinsele. Și gata!

Las acolo ie pînă dă tropman de el, să văd ce va putea zice!

8 Mars

Păi la mulți ani de 8 Marsie! Am cumpărat un mars pentru ana, un mars pentru ora, un mars pentru zum, un mars pentru mesmeea, un mars pentru pisica movică, un mars pentru toscana, un mars pentru scaietina și un maaars pentru moi!