M-a tot pistonat în sus și-n jos un șoricel! Că vrea ceva impresionant în viață! I-am zis,
copile, las-o baltă.
O răsturnare de situație, a zis cu sufletul întors mai mult spre el, Privind pe geam cum orizonturi grandioase se sprijineau în Bastonașe.
Ah, omnis cellula ex cellulae, omnis nucleus ex nucleo, am exclamat!
Ce spui, stăpînă?! Spun ce naște din pisică, șoareci mănîncă. Apoi i-am smuls un fir din blană
. What, o răsturnare necesită demers și știință! Roșu de gențiană, transplant de splină (!),
cîte și mai cîte.
Ceva mai simplu nu se poate? Am zis
nu-ți face griji, în practică se face fără acte! Cu prețul retezării unor brațe cromozomiale, am executat rapid o răsturnare de situație, am implantat un Șoarece în Măr. Fără să știe, c-un pachețel de ADN în cuiul de la broșă, ca să-l înfingă adînc pe pista de aterizare, și telomeră de măr cu telomeră de șoarece, și genă de măr cu genă de șoarece, și centromer de măr cu centromer de șoarece... Așa că de azi, atenție! Merele pe crocolili chițăie!
7 comentarii:
oh,crocolìì,adineauri cand am iesit din biblioteca sa fumez o tigare zarii un sorican si-i facui pozica mîi crocolìì!ce frumos era!nu stiu chiar de ce unii oameni nu ii suporta,ti-e mai mare dragu sa-i auzi cum chitcaie si asa imi mai place sa-i privesc cum ies din gaurica lor si fura firimiturile!deci tu ai chitcan de mar,eu de biblioteca :))
îhî, sunt simpatici. însă îi prefer totuși pe cei inventați
îh, noi iubim foarte mult şoarecii cărora li se dă apă. dar şi cei inventaţi sunt drăguţi, seamănă cu aricii mărcărăuşi.
Ahaaa, deci din telomeră de măr (două părţi) amestecată cu telomeră de şoarece (o parte) se făcea telomeraza, Enzima Nemuririi :) Ce răsturnare de situaţie, acum, că ştiu reţeta, sînt sigur că o să pot citi VEŞNIC blogul crocolili!
vai Alexandru, tocmai m-am gîndit azi la tine, cînd eram într-un magazin de Chimicale, dintr-acela cu adezivi, și mase plastice și coloranți și detergenți, alumină activată, vaselină siliconică, produse de curățaț, vopsele, Polimeri la greu, și că așa ce-aș face un O.D. din mirosul frumos care e acolo. citisem la zum cum ai zis despre mircea cărtărescu, îmi plăcuse la maxim cum te duci la Humanitas să întrebi dacă a venit marfa!
ora, eu și acuma îmi amintesc de infanta nebună întemnițată în aplauzele șoriceilor Idiazabal însuflețiti, prima dată crezusem că e un cașcaval medicamentos că aducea cu Diazepam. așa imagine năstrușnică, de-asta zic că cei inventați sunt grozavnici
Dar ce căuta crocolili în Magazinul de Mase Plastice şi Chimicale?
Produse reactive pentru labo-rat-or?
Sau se dusese în chip de Jean-Baptiste Grenouille să-i fure sufletul Vaselinei Siliconice şi să facă O.D. cu parfumul lui?
(Oh, ce amintiri mi-ai trezit cu polimerii şi parfumurile tale, am vopsit odată cu vopsea în Spaţiu Închis, cînd am ieşit mă uitam la o cutie cu kleenex cu animale desenate pe ea, am rîs încontinuu o oră, plus că simţeam că sînt una cu cutia :).
:))))
odată am tras pe nas cîteva minute bune mirosul de naftalină dintr-o bluză neagră, mi s-a făcut un Răuuu, uite și acuma cînd scriu gîtlejul meu respirator suferă un blocaj, chiar și capilarele plămînilor își amintesc cum le-a fost livrată hidrocarbura aromatică cu două nuclee ciclice dăunătoare vieții în loc de Oxigen
io știu magazinul ăla de chimicale de cînd eram mică, la fel și pe doamnele vînzătoare cu vestele lor albastre matlasate pe interior le știu de hăhă. habar n-au că acetona (!) e doar un pretex ca să îmi fac pe acolo un pic Veacu și să îmi umplu nările cu marfa fină numită Miros de chimicale. noroc că nu mă oprește nimeni la ieșire, e gratuit
Trimiteți un comentariu