Mutonache sau MutzUnache

Si cand te gandesti ca exista oameni atat de exacti. Oamenii empirici si nominalisti (sau marxisti leninistii, la misto, ca sa ne distram!) corecteaza chiar si abaterile de pe langa apelative, jucarii si diminutive (plus alte "ciuci mucii". sa-i ametim si mai si!). Ei nu inteleg ca-i vorba de-o lume in care tocmai regulile sunt cele caraghioase. Vreau sa spun, cum sa nu-ti fie dragi acesti oameni?

dupa cateva clipe, acesti oameni:
-tie ti-ar conveni sa zica cineva ciorli borli?
(in loc de "ciurli burli")
-adevaru-i ca nu

larevedere!

Mare atentie! Crocolili si soferul de ratb

Am o apucatura. Imi place sa circul la negru pe ratb. Am bilet, dar nu-l taxez. Stau lejer (sau cu putine emotii. nici nu se vad) si sunt foarte atenta la drum. Cine se urca si cum e imbracat, daca se inchid bine usile. Ii cunosc pe controlori, credeti-ma. Am un prieten, tropman. Cand calatoresc cu tropman, e chin. Tropman e foarte corect, o statie daca mergem, taxeaza. O statie, tropman! Lasa-te pe mana mea. Nu ma las pe mana ta, mana ta nu composteaza. Asa ca sunt nevoita sa il privesc cum composteaza cele doua bilete lipite laolalta, dintr-un sut. E fricos, degeaba. Plus ca nu vrea complicatii. Mie mi-ar placea. Sa vad cum ma descurc si ce inventez daca-s prinsa, lao adica. Daca nu-mi iese, platesc amenda, mare scofala.

A platit crocolili vreo amenda pana acum? A platit, dara. 2 + o mită invelita intr-o foaie alba. (cand era mai mica si controlul a prins-o fix langa casa. a telefonat dupa colega de casa si colega a coborat cu mita. mare noroc!)

Ei, cum asa?

Cred ca sunt singura blogeriţă din zona (?) care a ajuns la serviciu din cauza frigiderului. La timp vreau sa spun.

Nu e narcisism, e altceva

In aceasta poza autorul vrea sa spuna ca daca crocolili se iubeste pe sine atunci ea va dobandi cum se cuvine un punct ferm de pornire pentru iubiria pe care vrea sa o ofere altorganisme.

Acuma gata, nu-ti mai pasa, crocolili

Imi luasem oja rosie (lac rosu) intr-o zi. Mi-am pus-o in geanta ca sa uit de ea a doua zi la serviciu. Cand am ajuns a doua zi la serviciu n-am uitat si am scos-o din geanta. Am pus-o dupa o ilustrata, pasul 2 de uitare. N-am uitat. Stai sa bagam ceva si for the record: Munca, munca si iar munca! Imi era o pofta zdravana sa imi fac unghiutzele cu lac rosu (oja rosie). Ma uitam la culoarea naturala, rozalie si ma simteam worthless. Era foarte dimineata si m-am facut. Cand cineva, ce sa vezi?? Ce miroase acolo? Ce faci, crocolili? Ce fac? Nu stiu, miroase a acetona. Si aveam numa' o mana facuta. Mersi beaucoup! Mana stanga o aveam.
Degeaba, ca nu mai aveam stare sa raman asa. Asa ca m-am dus la baie, am asezat sticlutza pe gresie, am dat drumul la apa, si m-am pus pe treaba. Fetele stiu. Una e sa te vopsesti la mana stanga si alta e sa te vopsesti ciuci in baie la mana dreapta. Ca sa nu zic ce ma mai supara ca n-am acetona. Sa curat frumos marginile degetelor mainii drepte, sa arat bine. Dar ce era sa fac? Am iesit din baie, poate cineva voia ceva cu mine. Aratand cum aratam, cine voia ceva cu mine voia in continuare, nu? La o adica :)
Azi mi-a mai sarit culoarea pe alocuri si m-a apucat o pofta sa ma refac. Dar e tarziu. Plus ca plec, am demisionat, stiti.

Cum cauta fetele disperate sa se tunda

pai cauta cu semnul exclamarii! Foarte, foarte funny.

Crocolili neinduplecata sau de piatra se mai zice

Ce faza

Fix azi cand is trista sa-mi scârţâie papucii la serviciu. Asta-mi trebuia. Cand esti trist ar trebui sa accepte sa vii in şosete

Ceva tare, va rog

Timpul plictisit e de tipul posesiv. Tipul invadeaza si se instaleaza cu toata sandramaua. Minute, secunde, copil, purcel. Ti le baga pe gat. Si dai si bea, si dai si bea, minute si secunde. Se ingramadeste cu totul, cum sa mai primesc, somatic or cerebral, semnale ca fii aia sau aia. Am copil, purcel in mine, crede-ma in genunchi, vorba unui taximetrist. Nu mai primesc. Ma trezesc (cu ultimele resurse dosite) ca sunt molypsita de timp, chioraie si ticaie inauntru minutele si secundele lui, baute de mine laolalta ca potiune. Sunt un cronometru din carne si rotite. Stau cuminte si ma bucur de timp. Sa-si faca efectul. Sa-l simt pe tot. Pentru ca asta-i faza, de fapt. Sa inghit timpul, sa rezist farmecelor vrajitoarei Muncii care cauta (ohoo, de cand cauta) sa ma inlantuie, sa-mi fure libertatea. Sa ma transforme intr-un animal s.! Ai de capu' ei...


-normal c-am inghitit tot, caci drept urmare

Uite care-i treaba daca ma mai enervezi, shut up alb!

Of, mai Freud

Cu cateva ore inainte de 15 septembrie

Il stiti pe mirko. Stiutorul. Iubitor de intelepciune. Pai intre salbaticii astia mici, coborati de pe televizor, e mancat, saracu.

Acum sa bem putin ceai, trepadusilor

O sa ne fie tare greu cu Bardamu si Philip R., n-au maniere si nu stiu sa traiasca intr-un mediu organizat, cu reguli si doamne invatatoare.

Ca peste tot, si la noi, maine incepe scoala

Jucăreii trebuie tunsi, imbaiati, frumos pieptanati si pregatiti pentru copilasi. O gramada de treaba pana deseara

Reclama la pisoii de lapte

-mami, vrei sa-ti spun ceva?
-vreau
-cred c-ajung cat am baut
-ajungi, ciuci

Tu

Am zis c-as vrea un dulapior. O capsula. In care sa ma bag cand simt ca sentimente dragastoase ma napadesc si ma coplesesc. Stai un pic, as zice! Si s-o intind instant in capsula, sa ma pot concentra cu atentie la Napadire. Si toate acele sentimente frumoase sa se cumuleze si sa se stranga in mine intr-un hal fara de hal. Un minut de minunatie afectiva: drag, ochisori, umeri, strans, mult de tot, pfhuai. As putea sa intru si singura, nu-i problema. Cat timp este cine sa ma porneasca

Peretii vaselor sangvine fine

Miturile si minturile din viata

Ca sa vezi ca din momentul ala incolo trebuia sa fumam pe acoperisul blocului. Platoul ala fierbinte si plin de pietre, vara in bucuresti, asta ne mai lipsea. Cine avea chef, cand la indemana era balconu'?! La doi pasi de crocolili. Nimeni n-avea. Asa c-am urcat, ca ce sa faci, viata isi urmeaza cursul. Incetul cu incetul, fumand sau nu, plangand la telefon sau tacand, ascultand povesti, razand, s-au anuntat destul de multe pietre norocoase. De sus le-am coborat la vale, in birou. Azi ce sa vezi, mi-am cumparat After Eight. Si mi-am dat seama, acum cateva momente: pliculetzele sunt cuptoarele pentru pietricelele mele norocoase. Pentru ca asa si e, Lucrurile trebuie puse, duse spre locurile lor anume, sa consimta si sa nasca ce se cuvine. Atunci, pentru prima data, am numarat pietrele. 7! Crocolili, iti dai seama? Imi dau, dara! Zi mai departe. Io, printre alte treburi, mancasem numai 5 after eight, adica aveam 5 pliculetze. Am construit drumul cu cate aveam. M-am grabit, normal, mi-a venit ideea, am facut poza, am mai ras pe mess. Cand sa trimit poza, m-am oprit. Asa cum (crucial) in viata te opresti si te gandesti. Drumul nu era gata. Atunci am mai mancat rapid incet doua mente, sa eliberez plicurile, gata, aveam tot ce imi trebuie.
Am terminat drumul si uite asa, pe marginea lui, meditand cu spatele la fete in biroul meu, am ajuns la concluzia ca lucrurile necesare (prefacerile sufletesti) au un fel propriu de a se lega si de-a se contopi in destin. Lucrurile mici, din microcosmosul crocolili, cu lucrurile mari, macrocosmosu'.

White girls can't jump

crocolili si-a dat demisia azi!
draga de ea va pleca spre un oras mic si linistit unde va deschide un magazinas, unde va gati pentru prima data, unde va naste 7 copilasi, unde va citi carti pline de intelepciune, unde in curte va avea un balansoar, unde urcata pe acoperisul casutzei va asista la apusul soarelui Tata invelita intr-o patura ca indienii pueblo, unde va fi vizitata de vulpite dornice sa fie frumos imbracate. e un pas mare pentru o fata neserioasa
bafta, crocolili!

:)

Inginerii

Ingerii ma trag de maini,
Degetele imi lungesc,
Stravezii si nefiresc,
Intr-o clipa cat in luni

De zile spre sani ce-ti cresc,
Nu din trup, nu de pe piept,
Ci din cer. Si ma pripesc,
Si n-apuc sa mai astept,

Ma inalt, trec printre barni
De tavan dumnezeiesc!
Ingerii ma trag de maini,
Degetele imi lungesc...

E.B.

Einstürzende Neubauten

Somnovana

-S, maine intarzii putin
-ok. de ce?
-am ceva treaba
-ok

-crocolili, e tarziu, trezeste-te
-nu, pot sa dorm pana la 9
-pai?
-sunt invoita, take it easy

Fabrica de idei magnifice!

Un aparat de curentat! Aparat de electrosocuri ii mai spune. Stiti, il folosesc fetele (dragele de ele) aflate la ananghie. Pentru unghere si strazi intunecate. Impotriva raufacatorilor care se folosesc de forta fizica, sa posede. Scoate un curent electric care scurtcircuiteaza patologicul, arata ca un aparat de ras, surprise, surprise.

Pai si m-am gandit, sa aducem aparatul din strada in casa!
Cand baietii mult iubiti comenteaza sau pur si simplu fac firimituri, cand adorm la certuri sau lauda fete uraţele, tzaaar! Scurt si la obiect, nici n-ar sti ce li s-a intamplat. Frica ar cobori in subconstient. Se stie de forta feminina ca face furouri. De fapt acolo vom si piti aparatul...

Subteranele lenevelii

cateodata cand mi-e somn piciorusele parca-s clepsidre. si le simt clar cum se scurg. n-ai zice. de la glezna in jos, firicel cu firicel, de-aia si ideea de clepsidra. stand cu ele fixate sub birou, pe doua flancuri, se depun, ţârâială cu ţârâială. fundul talpii plin de nisip!
foarte ciudat e cand, nevoita sa le intorc (lenea continua si se alimenteaza), fac o miscare rapida, in sensu' ca ma dau peste cap, sa intorc clepsidrusele. cat timp sunt in aer. in aerul de sub birou! totul se petrece repede. auzi, crocolili, hai mai bine sa muncesti ceva

adica vrea sa zica sa nu ma mai scald in apele cuantice ale plictiselii si nisipului. ce scurt a fost. fie

Cana-lizarea din marile scrisori de dragoste