luni, septembrie 08, 2008

Inginerii



Ingerii ma trag de maini,
Degetele imi lungesc,
Stravezii si nefiresc,
Intr-o clipa cat in luni

De zile spre sani ce-ti cresc,
Nu din trup, nu de pe piept,
Ci din cer. Si ma pripesc,
Si n-apuc sa mai astept,

Ma inalt, trec printre barni
De tavan dumnezeiesc!
Ingerii ma trag de maini,
Degetele imi lungesc...

E.B.

9 comentarii:

ana pauper spunea...

inginerii
îmi plutesc în spuma berii
pe obloanele tăcerii
amintirea primăverii

crocolili spunea...

crocolilii
iti rostesc in culmea (dispe) rarii
pe taisu-ncercarii
neputinta versuielii

:))

ana pauper spunea...

o crocolilă autoreferentă
nu va rămîne niciodată
la versuială repetentă:P

crocolili spunea...

milostiva ana
redijez aceste varzet
direct peste
al tau comentariu dublet
sa nu par nerusinata
sa nu creada cineva
ca accept sa se repete
versuieli laudarete!

crocolili spunea...

ana, tu nu mi-ai mai raspuns de prost ce era versetu meu? s-a inteles ca, din greseala si incetinire, comentariu tau a aparut de doi ori?! si...
faza-i ca inainte de demisie, eu imi chinuiam capsoru cu rime si smecherii ("lasa ca nu mi-o dau chiar acuma, am ceva treaba!")

n-o sa uit :))

ana pauper spunea...

nu am prins ideea:((

saraca crocolili n-are organ pt versuri spunea...

altadata sa nu te mai joci cu mine in versuri, ca tu da, da io fix pix!

:((

ana paupera extenuata spunea...

of...

crocolili spunea...

e dimineatza! haide, ana!