Ca sa vezi ca din momentul ala incolo trebuia sa fumam pe acoperisul blocului. Platoul ala fierbinte si plin de pietre, vara in bucuresti, asta ne mai lipsea. Cine avea chef, cand la indemana era balconu'?! La doi pasi de crocolili. Nimeni n-avea. Asa c-am urcat, ca ce sa faci, viata isi urmeaza cursul. Incetul cu incetul, fumand sau nu, plangand la telefon sau tacand, ascultand povesti, razand, s-au anuntat destul de multe pietre norocoase. De sus le-am coborat la vale, in birou. Azi ce sa vezi, mi-am cumparat
After Eight. Si mi-am dat seama, acum cateva momente: pliculetzele sunt cuptoarele pentru pietricelele mele norocoase. Pentru ca asa si e, Lucrurile trebuie puse, duse spre locurile lor anume, sa consimta si sa nasca ce se cuvine. Atunci, pentru prima data, am numarat pietrele. 7! Crocolili, iti dai seama? Imi dau, dara! Zi mai departe. Io, printre alte treburi, mancasem numai 5 after eight, adica aveam 5 pliculetze. Am construit drumul cu cate aveam. M-am grabit, normal, mi-a venit ideea, am facut poza, am mai ras pe mess. Cand sa trimit poza, m-am oprit. Asa cum (crucial) in viata te opresti si te gandesti. Drumul nu era gata. Atunci am mai mancat
rapid incet doua mente, sa eliberez plicurile, gata, aveam tot ce imi trebuie.
Am terminat drumul si uite asa, pe marginea lui, meditand cu spatele la fete in biroul meu, am ajuns la concluzia ca lucrurile necesare (prefacerile sufletesti) au un fel propriu de a se lega si de-a se contopi in destin. Lucrurile mici, din microcosmosul crocolili, cu lucrurile mari, macrocosmosu'.
2 comentarii:
tare frumoase pietricelele...
un fel de busole, gps
(graba pietrelor supuse).
eu le pun în pahare, în bucătărie.
grupul paharelor satioase
Trimiteți un comentariu