cateodata cand mi-e somn piciorusele parca-s clepsidre. si le simt clar cum se scurg. n-ai zice. de la glezna in jos, firicel cu firicel, de-aia si ideea de clepsidra. stand cu ele fixate sub birou, pe doua flancuri, se depun, ţârâială cu ţârâială. fundul talpii plin de nisip!
foarte ciudat e cand, nevoita sa le intorc (lenea continua si se alimenteaza), fac o miscare rapida, in sensu' ca ma dau peste cap, sa intorc clepsidrusele. cat timp sunt in aer. in aerul de sub birou! totul se petrece repede. auzi, crocolili, hai mai bine sa muncesti ceva
adica vrea sa zica sa nu ma mai scald in apele cuantice ale plictiselii si nisipului. ce scurt a fost. fie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu