Am o apucatura. Imi place sa circul la negru pe ratb. Am bilet, dar nu-l taxez. Stau lejer (sau cu putine emotii. nici nu se vad) si sunt foarte atenta la drum. Cine se urca si cum e imbracat, daca se inchid bine usile. Ii cunosc pe controlori, credeti-ma. Am un prieten, tropman. Cand calatoresc cu tropman, e chin. Tropman e foarte corect, o statie daca mergem, taxeaza. O statie, tropman! Lasa-te pe mana mea. Nu ma las pe mana ta, mana ta nu composteaza. Asa ca sunt nevoita sa il privesc cum composteaza cele doua bilete lipite laolalta, dintr-un sut. E fricos, degeaba. Plus ca nu vrea complicatii. Mie mi-ar placea. Sa vad cum ma descurc si ce inventez daca-s prinsa, lao adica. Daca nu-mi iese, platesc amenda, mare scofala.
A platit crocolili vreo amenda pana acum? A platit, dara. 2 + o mită invelita intr-o foaie alba. (cand era mai mica si controlul a prins-o fix langa casa. a telefonat dupa colega de casa si colega a coborat cu mita. mare noroc!)
În dimineața asta unul din câinii aceia mici alerga după fiecare om, alerga
de la un om la altul. Uneori treceau pe lângă el câte trei oameni. Atunci
nu ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu