Am o apucatura. Imi place sa circul la negru pe ratb. Am bilet, dar nu-l taxez. Stau lejer (sau cu putine emotii. nici nu se vad) si sunt foarte atenta la drum. Cine se urca si cum e imbracat, daca se inchid bine usile. Ii cunosc pe controlori, credeti-ma. Am un prieten, tropman. Cand calatoresc cu tropman, e chin. Tropman e foarte corect, o statie daca mergem, taxeaza. O statie, tropman! Lasa-te pe mana mea. Nu ma las pe mana ta, mana ta nu composteaza. Asa ca sunt nevoita sa il privesc cum composteaza cele doua bilete lipite laolalta, dintr-un sut. E fricos, degeaba. Plus ca nu vrea complicatii. Mie mi-ar placea. Sa vad cum ma descurc si ce inventez daca-s prinsa, lao adica. Daca nu-mi iese, platesc amenda, mare scofala.
A platit crocolili vreo amenda pana acum? A platit, dara. 2 + o mită invelita intr-o foaie alba. (cand era mai mica si controlul a prins-o fix langa casa. a telefonat dupa colega de casa si colega a coborat cu mita. mare noroc!)
Ai mai văzut rațe în copac?, probabil că da, însă eu nu mai văzusem, mă
gândeam să îți spun, dar mi-am amintit că toate observațiile mele sunt
neconcludente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu