miercuri, septembrie 17, 2008

Ceva tare, va rog

Timpul plictisit e de tipul posesiv. Tipul invadeaza si se instaleaza cu toata sandramaua. Minute, secunde, copil, purcel. Ti le baga pe gat. Si dai si bea, si dai si bea, minute si secunde. Se ingramadeste cu totul, cum sa mai primesc, somatic or cerebral, semnale ca fii aia sau aia. Am copil, purcel in mine, crede-ma in genunchi, vorba unui taximetrist. Nu mai primesc. Ma trezesc (cu ultimele resurse dosite) ca sunt molypsita de timp, chioraie si ticaie inauntru minutele si secundele lui, baute de mine laolalta ca potiune. Sunt un cronometru din carne si rotite. Stau cuminte si ma bucur de timp. Sa-si faca efectul. Sa-l simt pe tot. Pentru ca asta-i faza, de fapt. Sa inghit timpul, sa rezist farmecelor vrajitoarei Muncii care cauta (ohoo, de cand cauta) sa ma inlantuie, sa-mi fure libertatea. Sa ma transforme intr-un animal s.! Ai de capu' ei...


-normal c-am inghitit tot, caci drept urmare

2 comentarii:

Ramona spunea...

timpul s-a tampit de cand asteapta sa se coaca in capul meu ca un cap de zmeu. tu de unde ai scos atata fantezie, daca timpul nu te stie?

crocolili spunea...

iarta-ma ca ti-ai pierdut timpul cu textuletzu acela, cam e o prostie

faza-i ca io l-am inghitit gata copt, ramonisko

:)