Mie imi place cand ma dau pe unghiuţe cu oja rosie (sau roz) sa ma uit la pensula din sticluţă. Cum e ea uleioasa si vâscoasa si cum se unduieste cu toata lungimea ei de undă pe gura sticlutei năclăite in oja monocromatica. Cum coboara ea in adancuri la sute de nanometri colorati turbat si se intoarce incarcata de aceasta pastă ca sa se propage si sa intinda un pic mai tarziu in timp si un pic mai departe in spatiu. Cu frecventa terahertilor, de la o unghie şireată la alta
Nu trece mult si ma apuca: mie mi-ar placea sa am o limbuţă ca o pensula silentioasa de oja.
Si, baiatule imaginar, in vocativ... limbuta mea cromatica nu trebuie confundata cu o notiune fizica, ea e doar una perceptiva
4 comentarii:
Cu oja, fara oja, eu vreau pozele alea. Ca doar nu ti-au cazut de tot mainile. Ete comedie la poarta Zen. Beau ceai. Daca vrei sa stii. Mult ceai!
maimutico, dar tu vei veni la mine si vei vedea cu ochisorii tai, nu-i asa?
ma nene, ca m-am si enervat acum, eu nu reusesc sa ma joc cu chestii d-astea micile, care necesita atentie si mana sigura. in imaginatia mea imi fac cele mai funky unghii din lume si, cand termin, zici ca-s o florareasa in greva, peste mainile careia a trecut trenu'.
:)))
Trimiteți un comentariu