Little dead bodies

Celelalte doua capuri care nu s-au gasit, sunt in Burtă la mine. Io, crocolili, inghit foarte multi ursuleti Papi pe zi, formez de una singura o Grupare sukkar-ă in habitatul urban si civilizat care ma inconjoara (energia instinctelor recupereaza din Urmăăă). Si imi face (din pacate! + ce n-as da sa schimb ceva!) o placere enorma sa le iau capul micilor vietaţi din ciocolată cu capsuni; uneori cu dintii, alteori nu trebuie sa misc un deget dintr-asta de-al meu, capul se desface singur.
Hai, puritanilor, nu strambati din guriţele voastre mici, ursii acestia nu-s pe cale de disparitie, in schimb, crocolili se strofoacă (ăăhă) sa prindă loc, pe-o potentială ultimă sută de metri, la cursul special al unei specii rare. Emoţii+ emoţii

PDS pentru Matei Calinescu

le fruit de cendres de nos veilles (Exil)

Veghe

In limba pierduta- in umbra pierduta a limbii-
saltul in pierdere. Lumina muta le cheama,
urme de urme, silabele sterse
in eternitatea fragila a toamnei

Intre zaruri cu pleoape lasate, in departarea
auzului: ovaluri de var.

Nimic de spus peste care
pluteste un Trebuie, ecou de ecou de ecou
porunca ingerului Eutuel

Si-acum o veghe pentru cuvinte-
rostite-n nestire, nestiute-n rostire,
si mai ales pentru cele care, in golul tainei,
si-au mocnit de-a lungul anilor intelesul
in acest fruct de cenusa


Exil

Ainsi va toute chair au cilice du sel, le fruit de cendre de nos veilles, la rose naine de vos sables, et l’épouse nocturne avant l’aurore reconduite…
Ah ! toute chose vaine au van de la mémoire, ah ! toute chose insane aux fifres de l’exil : le pur nautile des eaux libres, le pur mobile de nos songes,
Et les poèmes de la nuit avant l’aurore répudiés, l’aile fossile prise au piège des grandes vêpres d’ambre jaune…
Ah ! qu’on brûle, ah ! qu’on brûle, à la pointe des sables, tout ce débris de plume, d’ongle, de chevelures peintes et de toiles impures,
Et les poèmes nés d’hier, ah ! les poèmes nés un soir à la fourche de l’éclair, il en est comme de la cendre au lait des femmes, trace infime…
Et de toute chose ailée dont vous n’avez usage, me composant un pur langage sans office
Voici que j’ai dessein encore d’un grand poème délébile
(Saint- John Perse)

sunt amarata. ce veste. am vazut la Luiza si la Urmuz.
departe, spre Itaca lui secreta...

Mânuţe cauciucate, mânuţe de zinc, mânuţe de guma, mânuţe de plastic

-Asta e, i-am zis, odata ce le-am investit cu incredere si obiceiuri, obiectele nu mai depind de mine, sunt eu in mâinile lor, intelegi, şoricelule?!
(Aşa-şi castigă Existenta)- paranteză pentru Oameni
-Inteleg, stapana crocolili, mi-a raspuns Dorinel, dar cere mult efort sustinerea?
-Faza-i ca devin si eu foarte usoară, in toată treaba asta
...

Acuma Dorinel se incapataneaza sa ma ia in brate sau macar sa ma tina pe genunchi (maaaaxim un minut). Cine-a mai auzit de genunchi de şoricel? Usoară era in sensu de vulnerabilă.

Reguli si urechi impuse din Afara

Parfum in miniatura

E foarte drăguţ sa intri in propria ta camera si sa simti un miros parfumat strain. Adica e drăguţ sa te gandesti ca tocmai ce s-a parfumat o păpusă, sau ma rog, o fiinta feminina la alegere de pe rafturi ori bibliotecă. Si mai departe, in cadrul unei sferto secunde, ca oare e parfum cu pompiţă, pe unde calatoreste, vietatea partenera e de incredere, la ce ora se intoarce (?!). Toate astea, scotocind, la capatul celalalt al sferto-secundei, dupa te miri ce chestie necesara cu o atitudine (de locatar) foarte normala, incercand sa-ti neglijezi propria persoana (existenţă!). Fireste, nu vrei sa deranjezi. Mirosul parfumat dureaza foarte putin, si nici nu e de mirare, la cat de mica poate sa fie o papusă...

Ursii din nasturele polar

Pe suprafata dictionarului de simboluri cade un nasture foarte rotund si alb. Nasturele greoi se poticneste intre Iris, Stanjenel, Ixion, Împestriţătură si Îndragostit, al saselea arcan major. Nimic pe dinăuntru nu clinteste, nicio reactie. Doar crocolili (ce pare a fi singura fiintă de prin zonă) isi muta privirea si observa cu atentie. Ixion ramane legat de roata, stânjenelul purifica in liniste chestii si-acoperisuri prin Japonia, jujubierul mistic de pe-o pagina dedesupt isi tine rasuflarea, spinii si florile rosii, minutele trec, nimeni, nicio miscare, nasturele e ridicat intre cele doua degete puternice, rotit cand pe faţă, cand pe dos. Apoi, usor, ies la iveala. Cei doi ursi polari dinauntrul gelatinei inghetate de sidef. Stau la inaltimea aceluiasi rang, unul din protagonisti pare a fi fată si spune o povestire cu Lucas si niste melci lumina. La suprafata, nasturele e dotat cu doi ochi foarte blanzi care decupeaza cercuri de liniste si soare nordic din camera de bloc si care, nu-mi vine sa cred, te roaga sa nu le tradezi secretul. Drept rasplata, ursii se ofera sa stea incheiati oriunde e nevoie de pază pe teritoriul cămăşuţei de noapte.
Mai vreau sa spun ca lucrurile acestea se observa in serile cand ti-e foarte dor de cineva, totul se petrece cu incetineala regiunilor arctice. Asta, in cazul in care notiunea există. Suprafete uriase reproduse cu ajutorul unui pahar cu apa foarte foarte rece de la polul nord (frigider). Somn usor, la ursi!

Egor din REM

...pana si crocolili s-a cuprins pe sine in el

In rand cu musafirii

Dupa ce-am mancat niste dulceata din acele cuţiuţe rotunde de plastic care-ti ajung maxim pe o masea, dar care totusi merita toata osteneala, dupa ce am dat pe gatlej doua pahare de cristal pline cu lapte, iata cu ce m-am confruntat in oglinda joasa de la aragaz. Niste fete jurubiţe, mai mari si mai mici care, stand aliniate, mirosind parfumat, cu gene rotunde ce se invarteau foarte incet pe curbura unor morişti mangaietoare, ma priveau cu atentie. Aparitii ascunse provocate de dulceata de capsuni din burta mea? Pur si simplu m-am asezat langa ele, io, cu picioarele mele uriase incaltate in sandale rosii. Sa vad ce-i de vazut. Ar fi fost distractiv sa apara o noua crocolili, la care sa ne holbam mai departe si pe care s-o punem mai departe in incurcatura, dar n-a aparut. Si cum stateam in rand cu ele, ma gandeam la chestiunea aceasta, Curajul vreau sa spun, cu care anumite lucrusoare destul de nefiresti se intampla, Interesul cu care se infiinteaza pe langa o masa, o farfurie, un frigider, respectiv pe langa factori bine amestecati in Realitate, bineinteles, gospodaria le intampina cu mare bucurie si mirare, de fapt nici nu se misca, sta Locului, dar totusi, aici, in sandalele mele, ma intreb... oare cat de departe de mine urmeaza ce-i de urmat cu ele, io, una, am voie acolo, oare le asteapta barcazuri la iesirea din crocolili

Dihania

Cand ai pornit sa te enervezi, esti pierdut. Pentru ca hai, ma ia de mână, vezi-te un pic in oglinda, lâna oilor. Scaiul o sa se tina necontenit de tine (pasul dropiei) si nu-ti ramane decat sa te lupti, pauvre grande marguerite, impodobita toata in capitule globuloase cu flori albastre-verzui. Sa-i dam drumu', rostogol sau ma rog, alege tu o metoda! Mânecile suvâlcate, pumnii inclestati, fara inele sau alte podoabe, pozitionata fata in fata cu dihania, buruiana-zmeului.
-de la ce-a pornit, ma intreaba?
-ah, planta ghimpoasa ce esti!
M-am enervat marunt, Ceva s-a clintit, uzina de baloane mate, nu prea conteaza, altul e subiectul. Sa zicem ca de la niste simple cumparaturi, de la dublurile din frigider, de la sacosa, de la sacosa plina cu pâinici, eclere, dischete demachiante, stateau toate ingramadite, asteptau, ce asteptau? Sau de la floraria plina cu fete foarte dragute, eu ultima la rand am plecat. In urma cumparaturilor, am mai facut io ce-am mai facut dar cand am observat ca nu se deschide capacul de la cutia cu mustar, in timp ce-mi împlântam buricele degetelor in gatlejul de plastic verde, ochisorii vicleni ai mintii ma proiectau pe mine rânjind, trântind respectiva cutie de un perete care se muşluieşte instant, un perete neaparat in aer liber, pentru ca sincer acuma, nu-mi permit astfel de desfrâuri in propria-mi gospodarie curata luna& bec (o sa vedeti, alt bec). Si apoi a continuat subtil, iti trebuie doar atentie, un telefon cade pe jos in loc sa aterizeze pe pat, celalalt iese cu usurinta din priza cand il bagi la incarcat, ambalajul de cascaval lasa dâre galbene de melc pe farfurie, in baie s-a varsat ditamai tubul de crema pe covoras, brusc becul care nu mai ardea de vreo 2 luni bune mi se sparge in cap, atarna asa, nesuferit si ars, ma plimb cu el prin toata casa, impodobita cu flori de scai pe corpul de lâna, tresar, nu mai suport si-as vrea sa pleznesc ceva in calea mea. Imi amintesc de dihanie!
Ei, si atunci scot lancea, ultima rămasa in trusă. Ca sa lupt cu dezordinea asta, nefireasca a lucrurilor. Arunc de ciuda cascavalul la gunoi cu tot cu farfurie, spal vasele cu frigiderul lasat intentionat deschis, stau in curent, pe deasupra si-n picioarele goale, beau cola in loc de lapte 1, 6 grasime, scriu gresit procentul de grasime, ma masez din cap pana-n picioare cu crema, trântesc esarfa in care se agată mereu brătara mea cu dragoni, cum reuseste, alta enervare: unul din dragoni de argint e ştirb. Ar mai fi si tăntălăul ăsta de tecst...

Buretele obscur din Viena

E foarte distractiv sa uiti un burete de piele in Viena, Londra sau Praga, ma rog, un oras mareţ oarecare. Sa-ti imaginezi cum printre statui, monumente, muzee, turisti, timbre, harti si tablouri, pluteste in aer un burete de baie, al unei fete oarecare crocolili din Romania. Ea s-a indepartat hăăh ăh, de mult, imbracata, incarcata de bagaje, de buzunarele largi pline ochi cu bilete de tramvai sau metrou, intrari la muzeu, esarfe, desene, ilustrate cartonate, carti in limbi necunoscute, umbrele, e deja tolănită pe teritoriu local. Si care, daca tot e sa amintim, avea niste pete negre dobandite din greseala cand, uitat in cada stralucitoare, s-a imbibat cu niste feşteală scursa din masina de spalat ruland pe programul 9, am impresia cel pentru pelerine obscure croite in favoarea vrajitoarelor alchimiste de onoare. Burete pe care, saraca de ea, turna un fel de tinctura, ca stergând apăsat, pielicica subtire si calda sa capete macar pe sfert sporul cristalizat, cu însuşirea de a refracta puternic lumina, al papusilor exotice de marcasit din căpşor. Degeaba, e dus, inmagazinat intr-un proiect descheiat al Vienei

Un înger de cca 1,8 grame

Poate nu vi s-a intamplat niciodata, dar îngerii de zinc se pot gasi in sosete cu dantelă. Incerc, nu stiu precis de ce. Eu m-am trezit ca ma inţepa ceva intr-o dimineata, cand mergeam sa cumpar de peste drum cirese. Ma gandeam sa vezi, sigur mi-o fi sarit vreo pietricica, cum D-zeu reuseste (?!) ca am papuci cu fermoar, sa vezi, mi-o fi picat o cireasa imaginara din gura la vale spre încălţăre, hai, nu-mi spune ca s-a pilit iar vreun soricel, in cele din urma ajunsa peste drum caci nu mai aveam timp sa ma gandesc, am fuşărit-o, posibil sa ma inţepe concura si sferto injuratura de printre dinti. Ei, si cand am ajuns acasa, cu gura plina de cirese spalate, l-am rugat pe servitor sa-mi scoata soseta dantelata, si ce sa vezi: un inger stralucitor din zinc care sforaia bine mersi. Cum reusesti sa sforai cu un nas sub forma de linie scrijelita parca cu calamina sau mangal, nu stiu exact. Mai intai l-am zgấlţâit usor de umeri, l-am gâdilat c-o codita de cireasa in urechea cu virtuti antioxidante ca sa reactioneze prin râs, l-am ridicat usor pe buricul degetului aratator sa depistez macar cam ce greutate are si ce numar atomic i s-ar cuveni, vechimea protonilor din inima lui. Dar mai ales care e sarcina lui electrica in ceea ce ma priveste. Am lasat sa-l ude cativa picuri de pe-o cireasa luata din bol, insa stropii rari n-au preschimbat decat tesatura sosetei, plus ca mi-a fost frica sa nu-l apuce vreun "tremurat de zinc". In fine, am zis, c-o ridicatura de mana! Ma plictiseste acest inger din zinc, lipsit de reactii umane. Vino, servitorule, avem treburi mai bune de facut.
-il lasam, asa, pur si simplu sa doarma?
-...

In cele din urma cand sa ne indepartam, l-am sarutat totusi usor pe ţălpita de metal, incercand sa lipesc la modul discret gandul: oare acest înger mi-a aparut in urma vreunui deficit din organism? Sau in aliaj cu soseta alba, sa ma protejeze impotriva vreunei Ruginiri, oare e posibil

Daca ai noroc uneori prietenii imaginari vor sa se vada si ei un pic in oglinda

Pinguinul, ursul, caisa si broasca testoasa care ne tine pe toti in spinare cu rabdare

Azi de 1 iunie am mancat doua indiene, mărul de ieri (inghetase acolo de singuratate), am sters praful in gospodaria cu animale, din multime l-am ascultat pe intelept la ora de ceai, pe-o strada subtire din univers i-am zis unui pinguin ca daca vine spre mine ii ofer un joben subtire si foarte lucios. Acum, in interiorul samburelui de caisa e foarte intuneric si nici locuri nu se mai gasesc la ora asta. Ursul se preface c-asculta muzica jazz.
-ursule, uita-te un pic la mine cum imi intind aripile in vazduh