Pe suprafata dictionarului de simboluri cade un nasture foarte rotund si alb. Nasturele greoi se poticneste intre Iris, Stanjenel, Ixion, Împestriţătură si Îndragostit, al saselea arcan major. Nimic pe dinăuntru nu clinteste, nicio reactie. Doar crocolili (ce pare a fi singura fiintă de prin zonă) isi muta privirea si observa cu atentie. Ixion ramane legat de roata, stânjenelul purifica in liniste chestii si-acoperisuri prin Japonia, jujubierul mistic de pe-o pagina dedesupt isi tine rasuflarea, spinii si florile rosii, minutele trec, nimeni, nicio miscare, nasturele e ridicat intre cele doua degete puternice, rotit cand pe faţă, cand pe dos. Apoi, usor, ies la iveala. Cei doi ursi polari dinauntrul gelatinei inghetate de sidef. Stau la inaltimea aceluiasi rang, unul din protagonisti pare a fi fată si spune o povestire cu Lucas si niste melci lumina. La suprafata, nasturele e dotat cu doi ochi foarte blanzi care decupeaza cercuri de liniste si soare nordic din camera de bloc si care, nu-mi vine sa cred, te roaga sa nu le tradezi secretul. Drept rasplata, ursii se ofera sa stea incheiati oriunde e nevoie de pază pe teritoriul cămăşuţei de noapte.
Mai vreau sa spun ca lucrurile acestea se observa in serile cand ti-e foarte dor de cineva, totul se petrece cu incetineala regiunilor arctice. Asta, in cazul in care notiunea există. Suprafete uriase reproduse cu ajutorul unui pahar cu apa foarte foarte rece de la polul nord (frigider). Somn usor, la ursi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu