Celelalte doua capuri care nu s-au gasit, sunt in Burtă la mine. Io, crocolili, inghit foarte multi ursuleti Papi pe zi, formez de una singura o Grupare sukkar-ă in habitatul urban si civilizat care ma inconjoara (energia instinctelor recupereaza din Urmăăă). Si imi face (din pacate! + ce n-as da sa schimb ceva!) o placere enorma sa le iau capul micilor vietaţi din ciocolată cu capsuni; uneori cu dintii, alteori nu trebuie sa misc un deget dintr-asta de-al meu, capul se desface singur.Hai, puritanilor, nu strambati din guriţele voastre mici, ursii acestia nu-s pe cale de disparitie, in schimb, crocolili se strofoacă (ăăhă) sa prindă loc, pe-o potentială ultimă sută de metri, la cursul special al unei specii rare. Emoţii+ emoţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu