Un înger de cca 1,8 grame

Poate nu vi s-a intamplat niciodata, dar îngerii de zinc se pot gasi in sosete cu dantelă. Incerc, nu stiu precis de ce. Eu m-am trezit ca ma inţepa ceva intr-o dimineata, cand mergeam sa cumpar de peste drum cirese. Ma gandeam sa vezi, sigur mi-o fi sarit vreo pietricica, cum D-zeu reuseste (?!) ca am papuci cu fermoar, sa vezi, mi-o fi picat o cireasa imaginara din gura la vale spre încălţăre, hai, nu-mi spune ca s-a pilit iar vreun soricel, in cele din urma ajunsa peste drum caci nu mai aveam timp sa ma gandesc, am fuşărit-o, posibil sa ma inţepe concura si sferto injuratura de printre dinti. Ei, si cand am ajuns acasa, cu gura plina de cirese spalate, l-am rugat pe servitor sa-mi scoata soseta dantelata, si ce sa vezi: un inger stralucitor din zinc care sforaia bine mersi. Cum reusesti sa sforai cu un nas sub forma de linie scrijelita parca cu calamina sau mangal, nu stiu exact. Mai intai l-am zgấlţâit usor de umeri, l-am gâdilat c-o codita de cireasa in urechea cu virtuti antioxidante ca sa reactioneze prin râs, l-am ridicat usor pe buricul degetului aratator sa depistez macar cam ce greutate are si ce numar atomic i s-ar cuveni, vechimea protonilor din inima lui. Dar mai ales care e sarcina lui electrica in ceea ce ma priveste. Am lasat sa-l ude cativa picuri de pe-o cireasa luata din bol, insa stropii rari n-au preschimbat decat tesatura sosetei, plus ca mi-a fost frica sa nu-l apuce vreun "tremurat de zinc". In fine, am zis, c-o ridicatura de mana! Ma plictiseste acest inger din zinc, lipsit de reactii umane. Vino, servitorule, avem treburi mai bune de facut.
-il lasam, asa, pur si simplu sa doarma?
-...

In cele din urma cand sa ne indepartam, l-am sarutat totusi usor pe ţălpita de metal, incercand sa lipesc la modul discret gandul: oare acest înger mi-a aparut in urma vreunui deficit din organism? Sau in aliaj cu soseta alba, sa ma protejeze impotriva vreunei Ruginiri, oare e posibil