Pune-ți o dorință!

Și cum moțăiam eu în fața calculatorul, numai ce aud cling! Irisul și-a tras repede pe el capotul plușat din lumină receptivă, a apucat la repezeală cîteva bastonașe cu rodopsină cu care a urcat din fundul ochiului înapoi la solstițiul de iunie (repede, trageți cortina să răsară sorile!) și-a dat pe față cu un pic de sclerotică, și-n dreptul pleoapei, și-a luat poziția de drepți (!) căci ochiul de Crocolili era pe punctul să se deschidă, și organismul ațipit să tresară, surpriza să inunde tunica vasculară, fibroasă și nervoasă. Pupilă, iris și retină! Toți patru am trimis impulsuri nervoase la creier, măi teacă de mielină, coboară privirea! Și acolo, lîngă papucii de casă, o geană strălucitoare cu cea mai dură tulpină, atomi de carbon unu și unu. Holy-școmoly, gene dintr-astea se desprind de scoarța pămîntului cînd stai o secundă cu ochii închiși?! Am pipăit repede capul de pe umeri, să nu cumva să fie altă tragedie la mijloc...Of, nici nu mai zic cît de repede mi-a sărit somnul pe spinarea cu solzi ai unui cît ai zice pește, cum m-am aplecat cu organismul înviorat spre piatra prețioasă, cum am urcat-o la o distanță mai propice de capotul din retină, și cum am rămas așa, micșorată de emoție! Doamne, ce dorință să-mi îndeplinească această gemă și mai ales cum să procedez să nu strice orzul pe gîște?!...