Înainte de a pleca în călătorie te vezi pentru o clipă făcându-ți bagajul,
ieșind pe ușă, traversând orașul, urcând în tren. În tren deschizi cartea.
Îți p...
vineri, octombrie 23, 2009
Așa că umbla ușor, ușor
Odată am văzut un băiat frumos care umbla pe vârfuri intr-o cameră în care dormea un miniîngeraș. Si l-am întrebat, băiatule, tu de ce umbli așa?
Se pare că umbla așa fiindcă era bolnav si nu voia care cumva microbii să cadă de pe el în mijlocul camerei, mai ales că, nebănuind nimic, miniîngerașul dormea mai departe. De-aia eu i-am zis, ce buni ar fi niste microbi cu arici, să stea lipiți atunci n-ar mai fi niciun stres, nu-i așa...
Se pare că umbla așa fiindcă era bolnav si nu voia care cumva microbii să cadă de pe el în mijlocul camerei, mai ales că, nebănuind nimic, miniîngerașul dormea mai departe. De-aia eu i-am zis, ce buni ar fi niste microbi cu arici, să stea lipiți atunci n-ar mai fi niciun stres, nu-i așa...
Etichete:
poveste când afecțiunea e de două feluri
miercuri, octombrie 21, 2009
Stop vis!
M-am visat hoașcă bătrînă! Drept dovadî, un hoșc, foarte bătrîn la rîndu lui, imi cam dădea tîrcoale!
marți, octombrie 20, 2009
Medusa crocolili
Dulciurile (ciurucurile) să se facă stană de piatră cand mă uit la ele cu pofta gorgonească, trogărească si vulpicească, c-altfel nu stiu de ce sunt in stare! Sau, dacă nu&nu, mai am tătuși o idee. Să imi lipesc niste scotch, Ișușe, sau bandă izolantă pe măseluțe si dințișoricei, poate așa mai salvez din ființa lor niste smalț niste coroane si bătăi de inimă, să nu-i apuce intr-o noapte disperarea si să mă trezesc că mi se-aruncă-n gol, după bietul omușor. Săracu, cum intinde-n laterale mîinile moi, pe aici nu se trecee, degeaba, ei sunt multi, iar el, doar unul singur. Ca să nu mai zic ca tragedia culminează cu biata de crocolici, nedesmeticită bine, mestecînd 32 bilețele de adio.. .
Mă apucă plînsișorul, sunt dulceomană, degeaba plîngi, plînsișorule, dinții-s căzuți in țărnă frînți, înțepeniti pentru vecie!
Mă apucă plînsișorul, sunt dulceomană, degeaba plîngi, plînsișorule, dinții-s căzuți in țărnă frînți, înțepeniti pentru vecie!
marți, octombrie 13, 2009
Mică dare de seamă despre picăturile de ploaie
Picăturilor de ploaie, cît sunteti voi de zdravăne! Asa se revarsă de fiecare dată in Închipuirea mea, concept abstract aflat (binemersi!) in siguranta uscată&calduță de dincolo de geamul termopan, finalul micului imn si tril închinat misterului torential. Să mă desfăsor mai bine, in timp ce dau iute fuga la geam: picăturile- niste Apucături blindate in cuirase, unite intr-un mare trup de fier care se izbeste într-un zor cu zale in pervaz. Măi, si nu-ti vine sa-ti crezi urechilor! Iar fac tărăboi, iar militeaza marea Gagică de ploaie, întrupată ochi plus ochi, ca-ntr-o dantelă, din colectivul picăturilor? Si incerc de fiecare dată să le prind in actiune, deschid iute geamul, să confrunt pieptul si spatele acestor războinice, să pozez pieptarul de metal, si nimica! Fierărăria lor se topeste ca prin minune dupa Izbire, armătura trupească e diluată, picăturile de ploaie sunt in pielea lor goală. Iar Marea Gagică, ei bine, ea nu-i decat picătura care umple mereu si mereu paharul (cupa) inchipuirilor
luni, octombrie 05, 2009
miercuri, septembrie 30, 2009
O spumă mai mică
Azi de dimineată pe la 10 cand faceam si eu o baie copioasă ce sa-mi văd ochilor in pielicică de orbită goală!? Pe mine, crocolili, scuipînd una bună direct intre spume de geluri si sampoane, in cada din marmură albă si imaculată, ma rog fontă. Nu mi-a venit sa cred dar noroc ca n-a văzut nimeni, adica noroc in sensul că si scuipatul e in mare parte spumă. Oricum, să nu se mai intample, dragută crocolili, că nu stiu ce iti fac! In pielea goală nu se scuipă...
marți, septembrie 29, 2009
♥
Formatiune in a cărei sectiune transversală se găseste o curbă specială, plină bocnă, bocnă cu dragoste, descrisă, se pare, de un cerc rostogolindu-se fara încetare, fara alunecare pe un alt cerc exterior, de aceeasi Rază, aceeasi sinarmonie, aceeasi pâlpâire si mănunchi de particule, aceeasi cadentă vreau sa zic, in calitate de povestitoare. O curbă care dospeste spectaculos (cine-o frămîntă oare, se intreaba pe rand muritorii, blogerii, pisicile, călutii de mare), de zici ca-i plină bocnă la rîndul ei de fulgi Koch dintr-o faină de aur care se umflă triunghiuri peste triunghiuri in marea Covată, la fiecare repetitie a Spectacolului- fără- de- sfîrsit ocolul pe care il descrie in jurul nostru asa zisul aluat creste cu patru treimi, apoi cu alte patru treimi, apoi cu alte patru treimi, depinde de aluat cat de nesfarsită e (expresia cu) iubirea pana la cer. Noi ne oprim aici, visînd tiptil cu privirea in timp ce dăm log out cît de lunga-i coasta Marii Britanii...
Etichete:
cerc+cerc,
filosofie si simboluri pe crocolili
luni, septembrie 28, 2009
sâmbătă, septembrie 26, 2009
luni, septembrie 07, 2009
Vidul de mărgică
E foarte distractiv să arunci in sacul de gunoi urias (gol, fluturînd in mîna stangă) o mărgea foarte mică (cam atîta). Insa distractia cat pe ce sa si pice, ca-n timp ce-are loc Aruncarea in gol cineva țipa in propriul interior (io): staaaaai, are putere, gagica asta de mărgică, sa-i populeze fundul, abisul cu alte cuvinte, are putere sa-i dea un meaning? Ce Inspaimantareee, aruncarea in gol a mărgicii se intamplă in cea mai mare liniste. Nicio miscare, distractia dacă pică, pică cu zgomot de infrasunete, in plus urletul din interior s-a fărîmat deja in mii de molecule imposibil de recuperat dintre cartilajele laringelui. Cum mai demonstrez io mărgica de pe fundul sacului?
miercuri, septembrie 02, 2009
luni, august 31, 2009
Ce-as fi io de prin casa mea
Pai ce-as fi io de prin casa mea? As fi in primul rand un pahar rece de apă plată, care sa umple la modul călduț mica si marea curbură a stomacului, vreau sa zic in semn de ospitalitate cand dai (Tu) sa intri, as fi burta rotundă din minilemn a celei mai mici dintre matrioskcele aliniate, as fi din casa mea toarta ibricului cu buline, sa functionez pentru ea ca un braț in semn de prietenie, mai ales ca i-am spart bolul pe fundul căruia in care isi facea veacu', as fi la o adică si bolul spart pe care il pastrez bucată cu bucată inchis langă un set de cărti, as fi din casa mea un Raft din dulapul plin cu multe trebuincioase mie, sa zac toata ziua la soare (?) si sa ma imbat in nestire cu mirosul de lemn inchis intr-un dulap cu rafturi&lucrusoare, as fi din casa mea pensulița roz dintr-un borcanas de oja unsuroasă si greoaie, insă as fi ceva si din casa altcuiva, a lui troppman de exemplu! Ca am fost pe la el si am dat (din greseala!) de Spuma de ras albastră gillete, cea mai fină si pufoasă substantă care se poate lipi de masca (persona) noastră dotată cu obraji gingasi! In incheiere, as tot fi ceva de prin bucatarie, o bomboană cu portocale si rom, un sac de bomboane cu portocale si rom, o feliuță densă de chec, 7 feliuțe dense de chec, un plic de After Eight, un set de gume hubba bubba, un...dar inainte sa rectific: nicio incheiere! Aici in bucătărie am atîtea si atîteaaa sa fiu...pînă mă pun complet&copios la Cale sa-mi contin toate punctele de acumulare, blogul crocolili, acest spatiu topologic, va clocoti (va zbârnâi, cu alte cuvinte) de multimi deschise. Sa intre!
marți, august 25, 2009
Cand pisicile cu acte in regulă se-apucă să vorbească

-Ah, cat imi sunteti de dragi cu genele voastre morișcuţe de soare, adevarate surcele (găteje) pricălind atmosfera din casă, priviri solare oferind aripi salvatoare in faţa cursului plouat al Vieţii...ah, cum cunoasteţi Măsura si Limita, una închisa în cealalta...ah, cum pretuiti Misterul si Tainele adînci, zăvorîte una-ntr-alta...ah, Mîngîiere medicamentoasă una pentru alta, cașetă de amidon inghiţînd alta cașetă de amidon, mai mică ...ah, cum stiti ce-nseamna Pretuirea, cuprinse, respirate si intreţinute una pe spinarea celeilalte. De ce v-am chemat? Sa nu-i spuneti nimica lui Crocolili. M-am tot gandit, plus ca citind pe blogul domnului Ales Moldovan, m-am hotarît sa vorbesc. Cu ce drept se crede ea Pisica gospodariei, lucru care, sa fim seriosi, il pun sub semnul intrebarii (?). Bea lapte din pahare de cristal, isi pune ruj pe buze, are planuri de Croşetat, citeşte tratate de biologie in timp ce alungă măslinele de pe pizza, chipurile e harnică si dă cu aspiratorul, se lasa tratată de soareci, bea tone de Coca Cola, are unghiute foarte scurte vopsite in rosu aprins (!!). Atata doar imi permit sa-i recunosc, ca sta destul de des cocoţata, pe te miri unde, bloguri, rămurele de Timp, perne galbene, in fine..
-Ce doresti de la noi, cu alte cuvinte?
-S-o rasturnăm de la domnia gospodariei!
-Crezi ca-i cu putintă? Valorează zeci de kilograme
...
sâmbătă, august 22, 2009
vineri, august 21, 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









