Cand pisicile cu acte in regulă se-apucă să vorbească

-Ah, cat imi sunteti de dragi cu genele voastre morișcuţe de soare, adevarate surcele (găteje) pricălind atmosfera din casă, priviri solare oferind aripi salvatoare in faţa cursului plouat al Vieţii...ah, cum cunoasteţi Măsura si Limita, una închisa în cealalta...ah, cum pretuiti Misterul si Tainele adînci, zăvorîte una-ntr-alta...ah, Mîngîiere medicamentoasă una pentru alta, cașetă de amidon inghiţînd alta cașetă de amidon, mai mică ...ah, cum stiti ce-nseamna Pretuirea, cuprinse, respirate si intreţinute una pe spinarea celeilalte. De ce v-am chemat? Sa nu-i spuneti nimica lui Crocolili. M-am tot gandit, plus ca citind pe blogul domnului Ales Moldovan, m-am hotarît sa vorbesc. Cu ce drept se crede ea Pisica gospodariei, lucru care, sa fim seriosi, il pun sub semnul intrebarii (?). Bea lapte din pahare de cristal, isi pune ruj pe buze, are planuri de Croşetat, citeşte tratate de biologie in timp ce alungă măslinele de pe pizza, chipurile e harnică si dă cu aspiratorul, se lasa tratată de soareci, bea tone de Coca Cola, are unghiute foarte scurte vopsite in rosu aprins (!!). Atata doar imi permit sa-i recunosc, ca sta destul de des cocoţata, pe te miri unde, bloguri, rămurele de Timp, perne galbene, in fine..
-Ce doresti de la noi, cu alte cuvinte?
-S-o rasturnăm de la domnia gospodariei!
-Crezi ca-i cu putintă? Valorează zeci de kilograme
...