sâmbătă, septembrie 04, 2010

vineri, septembrie 03, 2010

Hintuşism

Cred c-am făcut cam mult foc sub ruga către zeul Răguşhiva (zeul răguşelii pe romîneşte). Pentru că nu mi se mai eliberează bronhiile!

joi, septembrie 02, 2010

Mică dare de seamă despre numărare

De cînd tot vreau să zic că seminţele florii şopîrliţă albă sunt atît de mici că trebuie 300.000 de bucăţi pentru a cîntări un gram

marți, august 31, 2010

De scris în cafea cine scrie?


Ştiţi bine cum se zice hai să-ţi citesc în cafea. Dar mi-am dat seama, că inainte cineva trebuie să şi scrie! Aşa c-am pîndit...
Dar de văzut am văzut într-o zi, la Lumină. În cafea, c-o navă peniţă se scufunda pelicăniţa, nevasta lui Cerneală!

luni, august 30, 2010

Pe picior de egalitate!

Să moară un pic de distracţie în sinea ei şi gazda, la plecarea ta.

duminică, august 29, 2010

Pe picior de plecare!

Că se întîmplă că de-abia aştepţi să te întîlneşti Plăcut cu cineva...

sâmbătă, august 28, 2010

Gata de plecare!

Că să zicem că ai de umblat Neplăcut, în vizită la cineva Neplăcut, şi n-ai cheeefuşor! Iertare&iar iertare! Dar măcar să fie distractiv (şi să nu ştie nimeni): pe sub ciorapii trei sferturi sau în şosete te desenezi distractiv pe picioare. O mască, un degetar de protecţie. Să mori un pic de distracţie în sinea ta

joi, august 26, 2010

Internal affairs

Asta-i bună! Mi s-a îndrăgostit fata din ciocolată de casă de îngerul de zinc (...mai mult plecat prin delegaţii, pe unde sunt Ananghii). Oh, felicităăăări!
I-am zis că n-o să-i fie uşor! Să supravieţuiască distanţei, m-a întrebat mica grăsună de casă? Nu, poftei mele de dulce, pauvre marguerite, din păcate. :sad face:

miercuri, august 25, 2010

Mică dare de seamă despre numărare


Le-am numărat pe toate. Şi mi-a dat aşa: 58+11+25+14+5+1=114 rîndunici

luni, august 23, 2010

vineri, august 20, 2010

Poveste de dragoste

Ce fază drăguţă azi în balcon cînd fumam şi eu o ţigară: într-un alt balcon nişte mîini de băiat (!) împătureau frumos nişte haine. Adevăru-i că un pic m-am ridicat pe vîrfuri, ca să-l văd pînă la capăt. Dar degeaba, restul de creatură lenevea altundeva, misterios şi hăt departe. Doar mîinile frumoase făceau treabă, ridicau hainele îndoite de pe uscător, adică mai întîi le bătătoreau între palme să vadă dacă-s uscate, apoi le împătureau chibzuit şi corect într-o stivă. Hainele lui, şi după aia la final, hăinuţele moi şi pufoase, de gagică!

miercuri, august 11, 2010

Mica dare de seamă despre fină

Ştiu că nu pare mare lucru dar îmi plac foarte mult hîrtiile foarte fine din cutiile de pantofi. Realităţuca e că le colecţionez. Şi am aşa: hîrtia fină de la pantofii roşii cînd am terminat a doişpea, hîrtia fină de la pantofii de catifea roşii (alţii!) cînd am cîştigat un premiu, hîrtia fină de la cizmele lungi mov, hîrtia fină de la cizmele lungi identice doar că maro, hîrtia fină de la nişte sandale foarte pîrlite care au rămas în cutie doar că fără hîrtia fină, hîrtia fină de la botinele negre neapreciate de nimeni!, hîrtia fină de sub mină...

Azi am dat buzna peste tropman cînd încălţa amărît nişte pantofi nouţisimi şi l-am întrebat că îmi dă mie hîrtia lui fină dar el n-a zis decît ce tari îs, frate!, aşa că l-am avertizat să facă paşi. Zău, prin casă, ca să se mai lase!

sâmbătă, august 07, 2010

Ţip ţip ura!

Păi ca să menţin răgușeala! Căciși sunt usor răgușită, cum visez de hăhă! Asta-i, io, una, ador vocile ușor răgușite, sunt misterioase&meşteşugioase, cîteodată chiar copleșesc (asta mai mult în tinereţe!).
Si vocile astea ușor înfundate trimit inspre lume batalioane nedeslușite, ce-ai spus, repetă te rog, cu o incărcatură de mere coapte turnate în sticlă de zahăr ars, să-nfuleci pe ascuns la dînsele. Dupa o bronșită, am reusit cît de cît să pătrund în incintă, să intru în faţă și să cer buletin de la Breaslă: sunt de-a voastrăhă!
-Tusiţi vă rog, cro
colili, să se elibereze bronhiile!
-Nici vorbă!
Ce să mai, as putea sa scriu la nesfîrșit, pentru că realitatea e că scriu ca să mă aud vorbind, însemnarea de azi o recit, pe altele mai vechi le cînt ca pe arii, fluier dupa ip-urile vizitatorilor, i-o zarvăăă! In viata reală toti îs plecaţi, telefoanele-nchise, n-am cui sa turui! Asa că mișun pe aici și cipcirip!
Si mă gîndeam, dac-aș fi fost băiat io sigur mi-aș fi căutat o fată a mea ușor răgușită...

vineri, august 06, 2010

Firmitura stricată!

Vouă nu vi se pare că firmiturile rămase nemîncate, pe bluză, se strică? Că se întîmplă să dau din greşeală de ele (ştiţi, de obicei pică-n gropiţa grumazului şi gîdilă), şi atunci pipăi după ele, le ridic şi le lipesc pe limbă, cînd ce să vezi: shît drace, ce gust! Astea-s dintr-o încrengătură de minimoluşte, pesemne! Unele care nu folosesc cochilie! La mine pe limbăâhă

miercuri, august 04, 2010

Lipsa de inspiraţăe!

Să se ştie! Că nu stau degeaba, că-n tot timpu ăsta, de Aţipire, de Moţăire, eu, crocolili, de fapt fac terapie de inspiraţie...
Trimit nişte vederi cu mine
şi mai jos cu raţele din inspiraţie, pe care, bag seama, numai io le văd

marți, iulie 06, 2010

duminică, iunie 27, 2010

Contabil Şef!

Sunt curioasă! Contabilizează Cineva numărul firmiturilor pe care le-am strîns în Total (cumulînd toate aşezările vieţii!), ale mele şi ale persoanelor dragi? Hîîî?

sâmbătă, iunie 12, 2010

A scrîşni

Şi cînd mă gîndesc c-am scăpat doar de 3 japiţe ordinare şi mai duc în spinare încă 29, brrr, dîrdîi (iaaar?) de frică. Mă refer la pulpanele dinţilor mei iubiţi, nervi dinţilor, numa cînd mă gîndesc că-s acolo, vii, plini de afecte, şi de amperi, introvertiţi, compuşi din cuţite şi cuţitoaie şi bricege, îmi vine să tac mîlc! Şi pur şi simplu să recurg la măsuri extreme, să mănînc undercover (undercoajă) dulciurile mele iubite, să realizez nişte breşe în fructe (mere, portocale, pere) şi leguminoase, unde să plasez particulele de dulciuri, să nu simtă japiţele ce halesc eu. O să-mi dea de lucru, japiţele, dar ce poţi face, aşa merg lucrurile!

marți, iunie 01, 2010

Adio!

Am dîrdîit azi de frică, de fapt încă mai dîrdîi în timp ce scriu, pentru c-am mîncat o căpşună nespălată (iată!). Pe cînd ronţăiam şi citeam concentrată dintr-un manual ca să înţeleg mai bine desenele de pe maşina automată de spălat, am sesizat un gust de pes-ti-cid! La mine-n gură! Am mai mîncat una nespălată, ca să mă asigur. S-a confirmat pesticidu. Uăhăhă. După aia, le-am mîncat urgent (repede dară, cît era încă vie pe limbă senzaţia de otravă) pe toate celelalte 78 spălate (atîta am aproximat, cu pesticidu deja dizolvat în corp, c-ar intra într-un kilogram) sperînd (sperîîîîînd) să mai găsesc mă-car una la fel. Aş fi fost salvată! Aş fi răsuflat uşurată, cu burta plină, înclinîndu-mă în faţa naturii sofisticate de căpşună! Însă vax! Sunt otrăvită! Har Domnului, voi muri sătulăăă nu zic nu, of da fix acuma cînd e zoomul pe moi, pe mine, pe crocolili!? Hello, zum! I mean, goodbye, dear zum!