Se ridică de pe bancă, privi cerul, văzu câțiva nori și asta era tot.
Undeva cineva îi măsura cuvintele, le măsura, dar nu le putea înțelege.
Literatura ne...
marți, noiembrie 16, 2010
duminică, noiembrie 14, 2010
Pisica cu două fețe
- cine-i?
- Albă ca zăpada! am zis io
- bine...
Ca să vezi cum reacționează unii cînd le sună Albă ca Zăpadă la interfon. Cînd intru în casă, exclamez bravo, tropmane! Ca să nu mai zic că sunt toată în negru ca abanosu! A zîmbit și și-a continuat micul dejun, din care am gustat și eu puțină telemea. Cînd mi-am amintit că mi-am uitat telefonul! Am exclamat fug pînă jos! Și veezi, fii pe fază că mă întorc sub o altă înfățisare! La care a rînjit. Am zîmbit și eu un pic în sinea mea pe scări, gîndindu-mă la geaca de blugi cu care era îmbrăcat, și care sincer, i-e cam mică.
Cînd m-am întors, l-am văzut pe bunul meu prieten fumînd bine mersi pe terasă, A, iată-te...iar el, că așteaptă să vadă cine sunt de data asta. Am zis bucuroasă o, vin cu o surpriză...
- Cine-i?
- Jodie Foster!!
- Wow, ce bine, intră te rog!
Ca să vezi ce previzibil e tropman ăsta, ce-l mai impresionează de fiecare dată această fată (Iris!) din Taxi driver. Oricum! Și numai faptul că aștepta o irisfalsă, și tot l-am găsit emoționat, așteptîndu-mă în casă...
- Albă ca zăpada! am zis io
- bine...
Ca să vezi cum reacționează unii cînd le sună Albă ca Zăpadă la interfon. Cînd intru în casă, exclamez bravo, tropmane! Ca să nu mai zic că sunt toată în negru ca abanosu! A zîmbit și și-a continuat micul dejun, din care am gustat și eu puțină telemea. Cînd mi-am amintit că mi-am uitat telefonul! Am exclamat fug pînă jos! Și veezi, fii pe fază că mă întorc sub o altă înfățisare! La care a rînjit. Am zîmbit și eu un pic în sinea mea pe scări, gîndindu-mă la geaca de blugi cu care era îmbrăcat, și care sincer, i-e cam mică.
Cînd m-am întors, l-am văzut pe bunul meu prieten fumînd bine mersi pe terasă, A, iată-te...iar el, că așteaptă să vadă cine sunt de data asta. Am zis bucuroasă o, vin cu o surpriză...
- Cine-i?
- Jodie Foster!!
- Wow, ce bine, intră te rog!
Ca să vezi ce previzibil e tropman ăsta, ce-l mai impresionează de fiecare dată această fată (Iris!) din Taxi driver. Oricum! Și numai faptul că aștepta o irisfalsă, și tot l-am găsit emoționat, așteptîndu-mă în casă...
miercuri, noiembrie 10, 2010
marți, noiembrie 09, 2010
sâmbătă, noiembrie 06, 2010
Turmele lui crocolili
vineri, noiembrie 05, 2010
miercuri, noiembrie 03, 2010
Cuţitul
Vai, am şi eu, crocolili, o micro obsesie. Să nu mă pătez pe ţesătură! Dacă tătuşi, acţionez. Exact, de faţă cu musafirii, de faţă cu acţiunea ajunsă la cote maxime în film, de faţă cu curierul întinzînd să semnez recipisa, acţionez cu inamicul grăsimii. Pete de ciocolată, de roşie, de apă, de rinocer, de copac, de şură, de apă la moară, ce-o fi! Însă cînd sunt în societate, n-am ce face. Şi fierb în mine, iar în fiertură văd cu ochii minţii ţesătura necotropită de Defect, orbitoare, gîndind ce linişte era pe Vremuri, şi acuma uite ce urticarie la creier car în spinare. Of, să treacă mai repede Societatea, şi să mă duc acasă, să repun pe picioare maşinăria.
Însă, Ferească, dacă pata-i de ojă. Gălăgia-i pe viaţă! Ce să mă ştiu face?! Îmi turtesc gura de pelicula groasă de ciudă, groasă cît un geam termopan, şi zîmbesc. Dar apoi parcă o iau razna! Înghenunchiez, înfig cît ai clipi cuţitul în rană (în ojă, mă refer), ochii încep deja să-mi sclipească, drept pentru care mă las într-o voie primordială un pic, şi apoi...ei bine, şi apoi în loc să-l răsucesc, mă ridic! Părăsesc confruntarea şi, întoarsă deja cu spatele, încadrez cît ai clipi defectul în peisaj, cu cuţitul înfipt cu tot.
Însă, Ferească, dacă pata-i de ojă. Gălăgia-i pe viaţă! Ce să mă ştiu face?! Îmi turtesc gura de pelicula groasă de ciudă, groasă cît un geam termopan, şi zîmbesc. Dar apoi parcă o iau razna! Înghenunchiez, înfig cît ai clipi cuţitul în rană (în ojă, mă refer), ochii încep deja să-mi sclipească, drept pentru care mă las într-o voie primordială un pic, şi apoi...ei bine, şi apoi în loc să-l răsucesc, mă ridic! Părăsesc confruntarea şi, întoarsă deja cu spatele, încadrez cît ai clipi defectul în peisaj, cu cuţitul înfipt cu tot.
sâmbătă, octombrie 30, 2010
Start la bilanţ!
vineri, octombrie 29, 2010
Mijloace de transport
Adevărul e că am recuperat punga roz! Şi numai bine, că în timp ce căutam s-o îndes pe undeva (a new coclaur), am dat de punga mov. Altă culoare, altă favoare. Ce plictiseală!
joi, octombrie 28, 2010
Sperietură
Ce sperietură am tras azi cînd am văzut un băiat cu glezne şi pulpe foarte subţiri! Cît pe ce să-l iau în braţe şi să-l întreb unde ai de mers, slăbănogule, că te transport eu însămi! Numai că ştim cît sunt ei de orgolioşi şi că n-ar accepta aşa ceva în ruptul capului.
sâmbătă, octombrie 23, 2010
miercuri, octombrie 20, 2010
duminică, octombrie 03, 2010
Punga
Am păstrat (cu străşnicie!) 2 ani o pungă roz într-o vitrină din baie, şi azi, ce să vezi, mi-a venit ideea s-o arunc! Şi, semnînd cu numele meu mic- Cutezanţă!- am aruncat-o! Staţi, staţi, că de-abia acu vine şi adevărul adeverii. O regret pe viscoză! Hă, hă, hă. Ce m-o fi apucat?! Astea-s idei? Am investit doi ani în Nemişcarea şi Împăturirea ei de pe poliţă. Îi făcusem cumva io, crocolili, ei un favor? Nu, ea mie! Foiţa roz subţire, transparentă şi impermeabilă, împachetată în patru era o prezenţă fermă.
joi, septembrie 30, 2010
Ofer loc mic de muncă
Cred că o să angajez pînă la urmă un minifochist. Îmi trebuie ca să facă din cînd în cînd (mă rog, eu nu-s de meserie, aşa că o să calculeze el strict, intervalele) cîte-un foc la mine-n palme, să nu-mi mai îngheţe degetele! În sensul că uneori sunt foarte ocupată şi n-am posibilitatea să mi le încălzesc singură sau să îmi pun mănuşi sau să le bag în buzunarele calde de la halatul de baie. Şi uite că se apropie sezonul de toamnă şi frig, şi ştiu bine ce m-aşteaptă! În caietul de sarcini o să intre şi gătejele, adică nişte lemne, crenguţe foarte mici şi subţiri, care să se aprindă în timp util şi care să facă un foc de dimensiuni mici, să nu mă trezesc că face angajatul vreo minune şi îmi aprinde degetele! Nici prea prea, nici foarte foarte, temperatura de degete normală. De-asta trebuie să caut cu atenţie, cineva care se pricepe şi care are experienţă în domeniu.
marți, septembrie 21, 2010
Ce dezordine!
Aşa ce mă distrează cînd mă gîndesc că am un hîrleţ şi un măturoi în burtă. Asta din cauză că tot azi am cumpărat si două indiene. Stai că n-o să se! Vreau să zic că s-a ajuns la Ordinea asta hăndălită din cauză că imediat ce am cumpărat un hîrleţ si un măturoi m-am dus la cofetărie şi am halit două indiene (marcă de prăjitură). Si numai ce m-am trezit pe nesimţite cu cele 4 creaturi lipite si unite pe tot restul zilei, formînd un Tuot, remorcat după mine! Ba mi se servea o indiană pe hîrleţ la fierarie, ba ceream o indiană cu coada puternică, ba cele două măturoaie învelite lăsau urme de ciocolată pe hîrtia albă din farfurie. Doamne fereşte-mă ce mă distrează!
vineri, septembrie 17, 2010
Sare muştarul?
Asa ce mă distrează că sarea de masă conţine si antiaglomerant!
Etichete:
milioane de spatii poetice in imbulzeala
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



