sâmbătă, decembrie 27, 2008

Ma dispera kitsch-ul


Of, crocolili, vad in ochii lu' tropman, nu mai fi sentimentalană, melodramă, superficiană. Si nu mai varsa a doua lacrima a induiosarii, o data cu intreaga omenire, ca de-abia a doua lacrima face kitschul kitsch. Asta n-am mai vazut-o tot la tropman. Usuratatea fiintei tale este insuportabila. Yiddish.
Nici nu pot sa-mi cumpar nimica, ca vine tropman pe la mine si-i zic:
-uite ce mi-am luat (sentimentalana sincera)
-crocolili, astea-s cam kitsch-uri
Atunci chiar ca ma dispera K-ul. Si fiorii de gheata estetica se topesc, ca nu cumva sa fiu eu conventionala. Iar prin topire sa imi salvgardez originalitatea, sa ma pastrez ironica, sa las conflictul dintre bine si rau sa existe, sa nu idealizez si sa nu fiu subjugata de ambalaj, instead of truth.
Cu bucurie imi cumpar ceva, apoi cu usurinta se duce pe apa sambetei. Nu stiu de ce il mai intreb pe tropman. De-aceea s-a si mirat foarte tare cand am zis: acolo e inchis. Caci imi facusem imediat dupa repros un muzeu dintr-o camera a gospodariei mele si mi-am depozitat lucrusoarele dragute si trebuincioase. (falseturile). Si cheia o car dupa mine. Camera e secreta.

Dar cum ramane cu adevarul meu, din statueta mov, din statueta verde? Nu-s scrumiere cliseu, sunt fix ca doamnele, dublele tulburatoare de: Leonor Fini pisica. Sunt in stare sa ajung chiar la Emilie Floge, daca ma mai holbez mult la culorile vii si la rochiile scrumierelor. Atractii inconstiente care tropman iesi afara cum ai reusit, prin efractie. Si tot asa. Io nu-s fraiera in momentul cumpararii! Stai ca iese cu scandal in camera secreta. Uite copia usuratica si convenabila, sau inferioara sau de slaba calitate
(...) la un moment dat am incheiat discutia si ca sa nu-l snopesc in bataie, l-am servit pe tropman cu turta dulce, purtand 5 brătari la incheietura. Din lemn ce zdrăngănea.

Gata, acum iesi sa inchid camera secreta. Si ca sa nu faca apel la starea emotionala colectiva (cine sa nu?) sa scoata numai unicate, tropman. Caci te intreb: si unicatele is kitsch?!

miercuri, decembrie 24, 2008

E bine

Dintre luminite care palpaie si globuri si pici care colinda, Merry Christmas, blogule. Poate poftesti si tu sa stii cum e...

vineri, decembrie 19, 2008

Tăieţeiel de oţel

Dar sa ne inveselim. De exemplu, sa luam in calcul cablul de la aspirator. Exista un buton pe care eu il activez cu piciorul gol. Acest buton absoarbe cablul inauntru (putem sa ne oprim din citit chiar aici). Eu pregatesc cablul negru dinainte, sa astepte bine lungit, sa nu intampine obstacole, operatiunea sa zbấrnâie bine mersi. Si dăi: ca si cum un strung ar sorbi rapid un tăieţeiel de oţel, sa zicem. Sau cam asa ceva, dar cu cuvintele operatiunii. Iar finalul: poc (cand capatul cu mufe argintii atinge plasticul aspiratorului). Fac treaba asta de ani buni. Grozava senzatie. Cablul e sarpele, cum ar putea spune Luiza sau poetul, daca e. Deci nu ne-am oprit

Renul din aragaz

Cand dadeam cu aspiratorul prin gospodaria mea de crocolili, eram in pantaloni gri de trening si rochie verde. In fine. Dadeam sa fie traznet de curat in weekend. Si cum trudeam ca o slujnica covorul din bucatarie, ce sa vezi! Un ren in oglinda de la aragaz. Nu mi-a venit sa cred! Oare pentru ca in aer e spiritul Craciunului? Am stat eu ce am stat pe aspiratorul meu verde, m-am gandit si mi-am dat seama ca nu prea-i nimic de facut. A sunat o vecina la usa, am zis: intra. M-a intrebat ca ce fac acolo, dau cu aspiratoru'? Am zis ca deocamdata nu mai dau, deocamdata ma gandesc la ceva. Ma gandeam, o data, ca nu-i nimic de facut, si doi, cum ar fi fost ca odata inchizand usa, pe scari vecina sa se fi gandit: inca ren-n rochie care da cu aspiratoru' n-am mai vazut.
...Asa ca sincer, nu stiu ce weekend ma asteapta, cu urechea mea trista si uriasa.

miercuri, decembrie 17, 2008

Prelungitor pe timp de ger

Care va sa zica asa, frigule. In sensul ca nu stiu ce sa mai inventez pe sub paltonul de scolarită ca sa imi tină de cald pana acasă. Blănuri, băi si saune fierbinti, metri cubi de lână, maini vanjoase in abundenta, late ca lopetile, ghiozdane. Pasesc cu ochii strans inchisi prin frig, toate aceste inventii sa prinda putere si sa ma cotropeasca pe sub palton. Doar, doar...Bineinteles, si un laptop ar fi foarte bun dar nu stiu daca e voie sa imi imaginez un prelungitor in sensul acesta, sa intind coarda chiar in halul halurilor! Locuiesc intr-un orasel, deci nu ar fi nevoie de unul kilometric, a tiny prelungitor would do. Ca desi e laptop- m-a invatat tropman- tot e bine sa stea in priza.
Si laptopul sa stea lipit de burta mea. Si de mijloc. Lara Croft, tomb raider laptop, aproximativ. De mijloc, de zona de frig in general. Iile, care nici nu coboara sub coaste, bluzicile care se ridica peste buric mai non stop, pantaloni de piele sub solduri- trupuşor descoperit, insa incalzit. Si cate si mai cate. Io stiu ca nici nu o sa imi imaginez bine ca oamenii se vor si agata in prelungitor... Ce spuneam?! Ce mama saraciei (wha the fac)?! Tine-ti prelungitorul acasa! Tiganii, că sa-l fure sa vanda sigurantele la fier vechi. Nu-l furati, mă tiganilor. Consumatorii, cat costă, crocolili? Nu costa, mă consumatorilor. Vecinii, ca imi trebuie categorie speciala in tabelul de consum si costuri. Eu mai departe, linistita si incalzita.
Vecinii... pai vecinii sa zica mersi ca nu m-am enervat

joi, decembrie 11, 2008

Frig in decembrie

Cand am ajuns acasa, m-am descaltat si am vrut sa beau cateva guri bune de apa, direct din sticla. Cand ce sa vezi. De fapt, cand ce sa ma vad! Exact cum spun, pe mine, ca o carafă Evian craiasa zapezilor haute couture. Gurile pret-a-porter de apa au tulit-o instant inapoi, ca niste soricei speriati, trantind usa de la frigider. Nu mi-a venit sa cred.
Am deschis usa, si m-am uitat chiorâş la ei. Toti insiraţi si tremuraţi pe poliţa Arctic.
-ce-i cu voi, soriceilor? am intrebat eu
-esti inghetata bocna si-n ultimu hal, stapana!
-executarea, soriceilor
-mai incalzeste-te putin si bea-ne calda, pisica crocolili
...
M-am gandit ca au si ei dreptate asa ca mi-am mai vazut de-ale mele. Curand, murind iar de sete, m-am dus la frigider. Dar n-am mai avut cu cine, ranjeau cu gurile lor mici, si rosii de la vinul demi sec, pana la urechi. Se imbatasera, derbedeii.
Mai bea apa plata daca poti. Iar morala?!
Morala: apa plata se bea rece! Nu calda, cum pretind soriceii iarna...

Mediul inconjurator, dimineata


-crocolili, tu esti?
( sper ca nu m-am logat in blogul altcuiva. in cazul in care totusi m-am logat, nu stergeti, va rog. sunt eu, crocolili, si pe scurt, e despre a-muri-de-somn. atat)

ieri, de exemplu, m-am trezit intr-un pat de ananas. aveam plapuma de ananas, ochi racorosi de ananas. azi, nu stiu ce dumnezeu. aratarea asta rosie! imi vine s-o snopesc in bataie

duminică, decembrie 07, 2008

Amestec de intensitati si radiatii


Mie imi place cand ma dau pe unghiuţe cu oja rosie (sau roz) sa ma uit la pensula din sticluţă. Cum e ea uleioasa si vâscoasa si cum se unduieste cu toata lungimea ei de undă pe gura sticlutei năclăite in oja monocromatica. Cum coboara ea in adancuri la sute de nanometri colorati turbat si se intoarce incarcata de aceasta pastă ca sa se propage si sa intinda un pic mai tarziu in timp si un pic mai departe in spatiu. Cu frecventa terahertilor, de la o unghie şireată la alta

Nu trece mult si ma apuca: mie mi-ar placea sa am o limbuţă ca o pensula silentioasa de oja.
Si, baiatule imaginar, in vocativ... limbuta mea cromatica nu trebuie confundata cu o notiune fizica, ea e doar una perceptiva

sâmbătă, decembrie 06, 2008

Dinozaurul pleo

intr-o zi cred ca l-am lasat pe tropman speachless:

- apropo, cum ar fi sa inventeze si femei care...
- cam asa de inaltimea mea, sa zicem?
-...

vineri, decembrie 05, 2008

Balerina mea


Acuma cum ma mai ia mos nicolae de mana?!

Wuai, am tras o trînta! Mi s-a agatat potcoava intr-o dală si dăi. Direct in palme si-n genunchi. Telefonul a zburat si-n plus si parul. Cum eu, crocolili, sunt tunsa rotund, a saltat ca si cum as fi avut o cascheta. Toata frizura deodata! Deci inchipuiti-va prin ce impact am trecut. Drept urmare am o gaura sanatoasa de piele scrijelita pe interiorul mainii. Ma doare si ma pisca pocitania, uăi hî nu gluma. Mai grav a fost ca am tras ingenunchierea cu rochia neagra primita cadou de la Mos Nicolae. Iar daca mi se rupeau blugii cred ca ma enervam de-a binelea

am revenit pe acest blog al meu in genunchi

(si cum stateam prafuita in rochia neagra, a venit mos nicolae si s-a uitat de sus din picioare la mine sa-mi dea o mana de ajutor. apoi mi-a zis: ce-i cu tine, creatura a pamantului? ce sa fie)

luni, decembrie 01, 2008

Chinuyala de pe lume


Imi vine s-o omor pe aceasta bratară. Mare scofala romană. Daca nu ar fi cineva pe la mine pe-acasa, aceasta chingă din poza ar fi fara rost. Se inchide foarte greu, chiar imposibil, plus ca trebuie prinsa intr-o veriga anume, altfel mi-e prea larga si nu ma bucur de ea. In cazul meu, robotesc 3 oameni in jurul dumneaei, toti ajung sa se enerveze si sa asude. Dar mai intai se apuca. O prind cu piuliţe de piele, o ciupesc cu unghiuţe, se urca cu picioarele pe incheietura, o strunesc, o dau peste cap, o cară in spate, o agaţă, o pleznesc, o ung cu miere, o ridica in slavi, o impart pe sectoare, hai ca ma enervati. Bratara degeaba, tot neinchisa. Imi dau seama cand ma uit la ei, (saracilor de voi!), ca le-ar fi util sa reusesc eu sa mai indes din piele si din vinişoare in chiar interiorul mainii, in sensul ca sa mai eliberez circumferinta. O maseaza, o taie, o sudeaza la loc, o suna pe vanzatoare, ma pisca de piele, ma dau afara din casa, ma cheama inapoi, ma pleznesc...Incredibil, cand ma credeam pierduta, cei trei reusesc sa dea de mine prin cotloanele planului, de sus de pe trepte ii aud strigand: ce cauti acolo, crocolili?! O solutie, ceva s-o omor, dragilor

Ei, si mi-au inchis-o cu chiu&vai. Ei, dupa aia a venit ziua in sine, cu ale sale te miri ce pe-afara, prin oras, dar seara de bucurie si de drag de bratara nu mi-am mai dat-o jos. Rochicioara de noapte, pielea caldă si brătara. Dimineata urmatoare m-am trezit, prin pat m-am mai miscat, m-am ascuns de lumina, deci nu chiar imediat. Dar dupa aia ruina: m-am uitat la ea. Nu stiu ce m-a apucat ca am inceput sa ma simt strangulată. Si dai si dai, sa mi-o smulg nu alta de la mana, nu mai putea mana sa respire! M-am enervat, recunosc. Futu-ti gura ta de bratara

Pacat ca ma enerveaza, altfel e o bratara buna

vineri, noiembrie 28, 2008

Radiograma


Daca unui baiat i se face pofta de inimuţa lui intreaga, el o trimite pe fată sa-si faca o rază. Radiografie care sa-i demonstreze ca injumatatirea ei nu a fost o masura drastica, ca se mai intampla. Ca nu-i un capat de tara, ca-i in stare buna si sa se intoarca bineinteles cu dovada ca aripa dreapta instrainata e tot acolo. Baiatule, sunt radiografiata si imi arata ca bucaţica fiind de felul ei (de felul meu) deschisa si distractiva a primit surprinzator, la modul literal ca sa vezi, undele electromagnetice, traiectorile lor luminoase, stai... S-a desprins prin cunoscutele contractii ritmice de locul stang cu pricina. Si acum pluteste. De fapt cu ocazia aceasta se observa cat e de colorata si vie. Mi se spune ca doctorii o sa faca tot posibilul, dar probabil ca io o sa ma intorc cu mana goala, fara inimografie. Treanca fleanca
Mai bine incerc sa reprezint acasa in Paint, ce-am vazut cu ochisorii mei.

(cand faci cadou din pricina insufletirii o cămăşuţă mâna-ntai e foarte frumos. bear in mind: ceaidatrămânebundat. incredibil, crocolili! hai cu finalul parantezei inutile. hai ca vin)

marți, noiembrie 25, 2008

Mai bine pe drumuri decat asa


decat asa acasa, ma refer. Stergand praful si spargand drăguşoare intacte! Azi, am sters praful si ceainicul de pe faţa pamantului. L-am nenorocit, l-am luat frumos si l-am dus langa suportul de floare. Graveyard, skeletons, grass, flowers
Nu pot fi de-acord. Faţă a pamantului, scuteste-ma:

Oricum. Dupa aia m-am asezat langa ele pe scaun. Eram daramata

Umbra de crocolili


portiune de dale din spatiul sufletesc racoroasa si intunecoasa unde razele de lumina n-au reusit nicicum nicicum sa ajunga.

miercuri, noiembrie 19, 2008

Queen of the boy


poza aceasta mi-a facut-o un baiat cand mi-am intors privirea de la o panorama intinsa la poalele unei cetăţui. cand am auzit un bliţ am tresarit si l-am vazut pe acest baiat de care spuneam pregatit sa joace teatru. se prefacea ca e ranit, semi ingenunchiat cu mainile intinse spre mine, implorandu-ma sa il ajut, sa-i deschid portile. tinerii care se plimbau in seara aceea se indepartau mirati de el, in schimb eu vedeam cum aceste trucuri ale lui, vechi de cand lumea, escaladau cu pricepere tot mai mult din ziduri.
asa ca brusc i-am intins mana sa ma ajute sa cobor, cu picioarele pe pamant ca sa ma indepartez de el, acum era randul meu
de printesa mirata

marți, noiembrie 18, 2008

duminică, noiembrie 16, 2008

Gâză cu elitre false


Dincolo de geam in libertate se afla temperatura in Fahrenheit din aer. In functie de cat zumzăi tu sau bâzâi. Formula care, apropo, pe tricoul profesoarei de zoologie Celice e imprimata si scrisa gresit. Raftul Denisei.

T_F = 50 + \left ( \frac{N-40}{4} \right ).

unde N = numarul de zumzete al gâzelor/ minut

joi, noiembrie 13, 2008

Adresa mea

miercuri, noiembrie 12, 2008

De dreapta



Aseara a venit tropman pe la mine. I-am dat sa bea Teddy, am fumat impreuna tigari in frig, am incercat sa mancam un pomelo foarte verde, dar apoi nu stiu ce mi-a venit ca i-am zis: hai sa ne masuram. M-am speriat foarte tare, tropman probabil s-a ofticat. Ca mana mea dreapta e mai lunga decat mana lui stanga! Apoi ne-am masurat iar, ca poate era o eroare, ca poate nu ma lipeam cum trebuie cu degetele de el, ca poate ma inaltam eu pe varfurile picioruselor si depaseam prin efractie concursul. Sincer, tropman?

Cand ne-am masurat iar, insa de data aceea cu mainile noastre stangi: mana lui de baiat era mai mare! Atunci n-am mai stat pe ganduri si repede, ca intr-un silogism, mi-am alipit degetele mijlocii (stiti pozitia de romb, degetul mare indepartat la maxim de cel mijlociu iar spagatul lor pus fatza in fatza cu cel al mainii opuse). Mi-au curs lacrimi pentru ca mi s-a parut foarte bizar ca mana mea dreapta sa fie mult mai lunga decat mana mea stanga. Azi am luat un liniar si am masurat. Are dreptate tropman la telefon, nu-i mult un centimentru in plus. Dar e dubios sa vezi, asezandu-le in oglinda, ca degetul mijlociu drept depaseste. De parca ar iesi dintr-o plapuma ce i-a ramas mica.

Oricum, de faţă cu tropman mi-am facut o revizie corporala. Ne e clar amandorura. Sunt o dubioasa de dreapta. Mana dreapta mai lunga decat stanga, piciorul drept mai gros decat stangul, ochiul drept de alta culoare decat stangul. (pe toate flancurili: lungime, grosime, adancime!)