joi, iunie 11, 2009

Dihania


Cand ai pornit sa te enervezi, esti pierdut. Pentru ca hai, ma ia de mână, vezi-te un pic in oglinda, lâna oilor. Scaiul o sa se tina necontenit de tine (pasul dropiei) si nu-ti ramane decat sa te lupti, pauvre grande marguerite, impodobita toata in capitule globuloase cu flori albastre-verzui. Sa-i dam drumu', rostogol sau ma rog, alege tu o metoda! Mânecile suvâlcate, pumnii inclestati, fara inele sau alte podoabe, pozitionata fata in fata cu dihania, buruiana-zmeului.
-de la ce-a pornit, ma intreaba?
-ah, planta ghimpoasa ce esti!
M-am enervat marunt, Ceva s-a clintit, uzina de baloane mate, nu prea conteaza, altul e subiectul. Sa zicem ca de la niste simple cumparaturi, de la dublurile din frigider, de la sacosa, de la sacosa plina cu pâinici, eclere, dischete demachiante, stateau toate ingramadite, asteptau, ce asteptau? Sau de la floraria plina cu fete foarte dragute, eu ultima la rand am plecat. In urma cumparaturilor, am mai facut io ce-am mai facut dar cand am observat ca nu se deschide capacul de la cutia cu mustar, in timp ce-mi împlântam buricele degetelor in gatlejul de plastic verde, ochisorii vicleni ai mintii ma proiectau pe mine rânjind, trântind respectiva cutie de un perete care se muşluieşte instant, un perete neaparat in aer liber, pentru ca sincer acuma, nu-mi permit astfel de desfrâuri in propria-mi gospodarie curata luna& bec (o sa vedeti, alt bec). Si apoi a continuat subtil, iti trebuie doar atentie, un telefon cade pe jos in loc sa aterizeze pe pat, celalalt iese cu usurinta din priza cand il bagi la incarcat, ambalajul de cascaval lasa dâre galbene de melc pe farfurie, in baie s-a varsat ditamai tubul de crema pe covoras, brusc becul care nu mai ardea de vreo 2 luni bune mi se sparge in cap, atarna asa, nesuferit si ars, ma plimb cu el prin toata casa, impodobita cu flori de scai pe corpul de lâna, tresar, nu mai suport si-as vrea sa pleznesc ceva in calea mea. Imi amintesc de dihanie!
Ei, si atunci scot lancea, ultima rămasa in trusă. Ca sa lupt cu dezordinea asta, nefireasca a lucrurilor. Arunc de ciuda cascavalul la gunoi cu tot cu farfurie, spal vasele cu frigiderul lasat intentionat deschis, stau in curent, pe deasupra si-n picioarele goale, beau cola in loc de lapte 1, 6 grasime, scriu gresit procentul de grasime, ma masez din cap pana-n picioare cu crema, trântesc esarfa in care se agată mereu brătara mea cu dragoni, cum reuseste, alta enervare: unul din dragoni de argint e ştirb. Ar mai fi si tăntălăul ăsta de tecst...

4 comentarii:

ana pauper spunea...

te-am visat, crocolili :)
mergeam cu trenul în slovenia
(replay după primăvara trecută).
erai în tren. am uitat cum de te-am
recunoscut. poate că după minusculiţe.

crocolili spunea...

h, ce cool sa ma visezi pe mine, ana! oare pentru ce treaba eram io acolo?
ce inseamna minusculiţe?

ana pauper spunea...

minusculiţe? jucărelele frumoase din pozele tale.

crocolili spunea...

deci cu şatra dupa mine. cand se mai iveste ocazia, sa ma mai visezi!