Ce-as fi io de prin casa mea

Pai ce-as fi io de prin casa mea? As fi in primul rand un pahar rece de apă plată, care sa umple la modul călduț mica si marea curbură a stomacului, vreau sa zic in semn de ospitalitate cand dai (Tu) sa intri, as fi burta rotundă din minilemn a celei mai mici dintre matrioskcele aliniate, as fi din casa mea toarta ibricului cu buline, sa functionez pentru ea ca un braț in semn de prietenie, mai ales ca i-am spart bolul pe fundul căruia in care isi facea veacu', as fi la o adică si bolul spart pe care il pastrez bucată cu bucată inchis langă un set de cărti, as fi din casa mea un Raft din dulapul plin cu multe trebuincioase mie, sa zac toata ziua la soare (?) si sa ma imbat in nestire cu mirosul de lemn inchis intr-un dulap cu rafturi&lucrusoare, as fi din casa mea pensulița roz dintr-un borcanas de oja unsuroasă si greoaie, insă as fi ceva si din casa altcuiva, a lui troppman de exemplu! Ca am fost pe la el si am dat (din greseala!) de Spuma de ras albastră gillete, cea mai fină si pufoasă substantă care se poate lipi de masca (persona) noastră dotată cu obraji gingasi! In incheiere, as tot fi ceva de prin bucatarie, o bomboană cu portocale si rom, un sac de bomboane cu portocale si rom, o feliuță densă de chec, 7 feliuțe dense de chec, un plic de After Eight, un set de gume hubba bubba, un...dar inainte sa rectific: nicio incheiere! Aici in bucătărie am atîtea si atîteaaa sa fiu...pînă mă pun complet&copios la Cale sa-mi contin toate punctele de acumulare, blogul crocolili, acest spatiu topologic, va clocoti (va zbârnâi, cu alte cuvinte) de multimi deschise. Sa intre!

Cand pisicile cu acte in regulă se-apucă să vorbească

-Ah, cat imi sunteti de dragi cu genele voastre morișcuţe de soare, adevarate surcele (găteje) pricălind atmosfera din casă, priviri solare oferind aripi salvatoare in faţa cursului plouat al Vieţii...ah, cum cunoasteţi Măsura si Limita, una închisa în cealalta...ah, cum pretuiti Misterul si Tainele adînci, zăvorîte una-ntr-alta...ah, Mîngîiere medicamentoasă una pentru alta, cașetă de amidon inghiţînd alta cașetă de amidon, mai mică ...ah, cum stiti ce-nseamna Pretuirea, cuprinse, respirate si intreţinute una pe spinarea celeilalte. De ce v-am chemat? Sa nu-i spuneti nimica lui Crocolili. M-am tot gandit, plus ca citind pe blogul domnului Ales Moldovan, m-am hotarît sa vorbesc. Cu ce drept se crede ea Pisica gospodariei, lucru care, sa fim seriosi, il pun sub semnul intrebarii (?). Bea lapte din pahare de cristal, isi pune ruj pe buze, are planuri de Croşetat, citeşte tratate de biologie in timp ce alungă măslinele de pe pizza, chipurile e harnică si dă cu aspiratorul, se lasa tratată de soareci, bea tone de Coca Cola, are unghiute foarte scurte vopsite in rosu aprins (!!). Atata doar imi permit sa-i recunosc, ca sta destul de des cocoţata, pe te miri unde, bloguri, rămurele de Timp, perne galbene, in fine..
-Ce doresti de la noi, cu alte cuvinte?
-S-o rasturnăm de la domnia gospodariei!
-Crezi ca-i cu putintă? Valorează zeci de kilograme
...

Subunitate cu 6 gagicuțe bine făcute: păpăruță, mărgăriță, măriuță, gândăciță, buruciță si cruciuliță

Anima de jucărie

Si îngerii-ntre ei îsi cer iertare

Ma crezi ca inşurubez prietenia cu mâna goala la o adica?

Bunul meu prieten, troppman, nu intelege de ce cand vine pe la mine eu ii zic uneori:
-ce faci, piuliță?
Că ce inseamnă aceasta? (in cadrul Bărbătiei sale, oare? intreb io incet ca sa nu s-audă) Inseamnă, scriu in continuare, fara aliniat, un semn distinctiv (deosebitor) de afectiune, insa care trebuie inrolat cu atentie&migală in cadrul marelui mecanism pereche, numit Prietenie. Mai ales ca troppman e genul de fiintă care se inşurubează cu greutate, fiind, in ansamblul pomenit, piesa cu filet interior (vezi Jung). In schimb, Crocolili, piesa şurub, are nervurile (nu nervii!) elicoidale dispuse exterior. Iti imagiiiinezi, troppman, cum in miscarea lor rotativă, mulurile metalice formează elice ce ridică in aer mecanismul mai sus pomenit, imprimându-i astfel, sufleteste vorbind, starea de Creatură cu aripi? Prietenia pluteşteee, pe bolta cereascăhă, c-o aripă de piuliță si una de şurubică.

Ieşiturile (proeminentele, protuberanțele) de pe membrana-i fragilă, conferă rezistentă suplimentară, zborul sa nu i se frrângă. Asta-i tehnic vorbind, latură a creaturii care nu prea interesează...

Deci ca sa stiti, uneori, de multe ori, blogurile voastre sunt pline de conurile si bastonasele lui crocolili

care, poposind de pe nave (unde) de lumină reflectată, inundă (pe nesimtite!) posturile voastre prea frumoase cu pigmenti de luteină, nu va speriati, totul e la nivel infinitezimal si pentru protectie impotriva radicalilor care umbla liberi cu un electron necombinat, neimperecheat, conditie de dezechilibru foarte serioasa tinand cont de natura insemnarilor dumneavoastra, aceste peisaje de bucurie, foarte Fertile, c-un continut ridicat de sanatate si luminozitate, orbitand printre reziduurile toxice din mediul inconjurator (blogosfera). Nu vrem celule mutilate pe panou, adica in blogroll, asa ca privirea antioxidanta a lui crocolili pune la dispozitie electronul lipsa, fara sa se transforme la randul său in radical, decat poate intr-o microlipsa de modestie.
Voi nu stiti, dar pe langa operatiunea de Ființisoara-Protectoare exercitata, mai e si cea egoista, de curată Poftă, de ospăt blogăricesc, caci aceste milioane de formatiuni, bastonasele si conurile se intorc cu imagini foarte clare, pe care le descarcă in mica depresiune din centrul retinei lui crocolili, desi o complicatură de optică, nu intru in detalii, foveea centralis, locatia nu este deloc intamplatoare, ci uluitor de fotosensibilă. Ca printr-un miracol al stiintei si-al predestinarii, elementele optice si electronice se intersectează la tanc cu zonele voastre, astfel incat aberatiile optice sunt minime, Intelesul survine, in spatele peretelui globului ocular se petrec sclipiciuri.

Se nasc reactii chimice, navele intoarse in mediul cu umori, din pricina interferentei si-a refractiei, intra inapoi in porturi putin indoite (ca un creion intr-un bol de apa), cuvintele si filele rasturnate prin cala prismatică sunt netezite si repuse in picioare la loc de bratele impulsurilor nervoase muncitoare, ca sa circule mai departe cu viteză (din pricina nerăbdării) prin linii moderne de transport, nu de RATB, ci de Axoni, cabluri invizibil conectate la sistemul complex de blogariceală. In sigurantă invelite in teaca de mielină, insemnarile ajung proaspate la Creier, gata de infulecat, de cotropit. Se creaza Instant un fel de dependentă.

lupa cu inimioara de Aur din mijloc merge la aceste bloguri ale mele pe care le citesc, si prin care, Lumisoara inconjuratoare se vede foarte diferit. c-un Lux de amanunte speciale
-ana, pentru ca lupa ei formeaza foite colorate cu balerine care nu inceteaza niciodata sa pluteasca. au mânuțe care ma ajuta din cand in cand, sa ma ridic, sa zicem
-luiza, pentru strasnicia dragastoasa vizavi de Chestii, Nesupunerea sub Ocupatia Comuna, pentru ceva-ul foarte-foarte sufletist
-ramona, pentru multe, dar in perioada asta pentru super freza care-i vineeee
-alexandru, pentru stiintificitatea lui foarte foarte calduroasa si umana. pentru intelepciune si limpezime, sic!
-ora 25, o ora suplimentara, Iesita din comun, care se curbeaza, aplecandu-se in aerotropismul ei, peste foicica bidimensionala cu 24 de capete, invaluindu-le pe toate laolata intr-o noua viziune, care le descrie mult mai strasnic. mie nu-mi reuseste
-pilulele. particulele ei feminitate sunt foarte aburicioase, se lipesc de inima desenata pe lupă si o fac sa transpire, sa se foiascăă
-mi, pentru ca mi-e foarte draga. plus ca e si ea fire de specialitate
-Rigel, pentru mister
-zum, pentru nazdravania ei politicoasa si energia luminoasa, de culoare galbena, cu care ai dori sa legi prietenie
-placeri si zile, pentru ca e o pisica, ca si mine
-urmuzz, pentru robustete
-alex moldovan, pentru mestesug in scris, alaturi de ora 25
-liar, pentru sonorizare


-no fun, pai pentru căăăăăăăăăă...

Aeronave pline cu praf de scrâsnit

-Descărcati pulberea cea fină, le-am poruncit șoriceilor!
-O sa va placă, stăpână pisică crocolili, acuma ce-au aterizat aeronavele, mi-a strigat Dorinel imitand miscarea de ungere a umerilor si-a bratelor de fată, cu sclipici sau cremă. Bine fixat in hamul lui de alpinist, survola pervazul de la inaltimea unui fald stâncos al perdelei, in timp ce restul de doi soricei, utilizand microscoapele lor electronice preferate, primite cadou de ziua lor alaturi de cate-un tricou negru, bombardau cu electroni incărcăturile proaspăt sosite, verificând textura, calitatea si cantitatea enormă de pudră fină. Eraaaa o luminozitate in zonă, toti eram fericiti! Ma rog, șoriceii de la sol erau cam ofticati, caci la dimensiunile lor reduse, microparticulele de pudra Roz de pe nas si gât se ingramadeau de zor, ca dementele, să pună la pămant Ținuta lor de bravisimi masculi.
Partea nasoala a fost ca, la final de zi, a trebuit sa le pun picături in ochi, iar printre picaturi, multe multe vorbe de alint si iubire. Ideea sa foloseasca tocmai cu această ocazie microscoapele electronice nu s-a dovedit cea mai bună, cantitatea de 2 milioane de ori mai mare de sclipici ce-a reiesit i-a torpilat complet, până si ansamblul de neuroni care conduc influxul nervos de la retina la lobul occipital erau musluiti toti in pudră fină. Nu stiu ce fel de incrucisare o să mai...
-chiasma optică, stăpană? va zicem noi: fiasco optică!
-...

Io, crocolili in tot timpul asta, deja nu mai puteam de pofta. Ma gândeam la pulberea cea fina, cu miliardele ei de particule elementare, ma gandeam cum o sa privesc minute si minute in sir aceasta desfatare, aceasta Uriasă Aglomerare. Cum, in cele din urma si-n cele din secret, o sa sfarseasca scrâsnindu-mi printre dinti. O sa am de rontăit pânăhăăhă-hă după iarnă (cam metalică pe alocuri, though!). Cum spuneam, din pâcate, plâcere savârsită pe ascuns, ca nu prea se gasesc semeni sa inteleagă. De-abia asteptam sa adoarmă soriceii, săracii, sper ca bine incălziti si inveliti in impresia lor c-au muncit pentru o Crocolili cu coapse si umeri strălucind vaporos in sclipici de seară.
-Lasati-ma cu asta, le ziceam cu gura plină, in gând, fraiericilor

Orisicum, in toiul noptii, i-am mai verificat o dată, dormeau bine mersi sub pat, sforăind prin toate Concha nasalis superioare, culcand de fiecare dată dendritele cu cili, la pămant (?). Deci ce să mai, eram cu totii nanotransmisii de fericire, eu, rânjind cu capu' in jos, cu dintii mei plini si scrâsnind a stim-noi-ce, ei, rotindu-si ochisorii intr-un REM ocrotitor. Of course, prin intermediul nostru, Masinăria cea mare rula bine mersi pe timp de noapte, cu toate miliardele de rotite unse si puse la punct.

Buburuze pe genunchii ei

Ploua pe crocolili si erau buburuze de reumatism pe genunchii ei. Sărăcuţii...

O doamnă foarte bătrană pe dedesupt

Mie-mi place sa port poale! Rochiile (nu rocile!) sa aibă cat mai multe șisturi si foițe dantelate pe dedesupt sau măcar un singur set de falduri, si, prin intermediul Acesta, eu sa stau cuminte, sa zicem picior peste picior, pe propriul scaun in bucătărie, răbdatoare, picior lânga picior pe o canapea intr-o sala de asteptare, picior lungit peste picior formând un cleste de unghi zero (lipicios cand e cam cald), constiincioasa citind (tânjind!) sa-mi imbunatatesc Cunostintele, sau, intr-un final, moartă de oboseală, si atunci cu picioare dispuse in formă radială, ca razele unui cerc cu centrul in mijlocul intunecat al clopotului din bumbac moale, lung pâna-n pământ. Toate, toate aceste picioare, fără se se vadă. Bunica Maria, oare de la tine mi se trage? Si-n adevăratăta adevăratăta incheiere, poale cu tiv parfumat de aur pe care sa le suvâlc in mâna deasupra picioruselor cand cobor in fuga treptele infinite de almaz ale crepuscularului castel
Ceee, nu mă crezi?

Fluturoză

Vai, nu m-am gandit la consecințe! Am sărutat un fluture de zahăr ars pe gură

Podul de fier

Podul de piatra

Cateodată ma cuprinde așaaa un sentiment de trăinicie, de zici ca tocmai ce s-a terminat de construit si finisat un Pod de piatra inauntrul carcasei care este ființișoara mea.

Fructe de mare

Cunoasteti specia de cordate Activia musli cu caise sau musli cu capsuni. Specie mică, butucănoasă, traieste in grupuri de cate patru, alipite intr-o centură in forma de cruce. Se fixeaza pe rafturile stancoase ale frigiderului Atlantic, printre anemone cu pistrui rosii, salam, raide bentonice, bancuri de coca cola la cutie, sunculite, pate, zooplancton la greu. Lăsand asta la o parte: ce placere sa distrugi simbioza, sa pocnesti in doua entitati separate marele organism care le tinea imperecheate, ma rog, cuaternizate. Să pocnesti iar, mai departe, intr-o singura entitate, specia deja maltratată si dezrădăcinată. Pur si simplu se aude clar cum pocnesc oscioarele sistemului, se si vede, cum, șuvoiul lu' Gura Apă duce la (o) vale notocordul facut țăndări

VanVeen

Apropo, licuricii te ard cand se lovesc de tine?

Micul Sărumînă