vineri, august 07, 2009

Podul de piatra

Cateodată ma cuprinde așaaa un sentiment de trăinicie, de zici ca tocmai ce s-a terminat de construit si finisat un Pod de piatra inauntrul carcasei care este ființișoara mea.

4 comentarii:

Rigel spunea...

Timpul ii un blestem si'un pod nu'i poate face fata. Fie el si de piatra.

Rigel spunea...

Deh, m'am trezit si eu vreun intelept. Podurile sunt usor de placut. In tinerete aveam un pod preferat. Metalic, de tren. Desi treceau pe sub el niste ape mai mereu involburate si morocanoase, mie imi placea. Dintre toate podurile el era podul meu.

Alexandru spunea...

Podul lui Crocolili e lucru făcut să dureze, cum erau podurile VaniAdei :)

crocolili spunea...

@Rigel: ai fi fost un bun fiu de crai, sa stii! prima proba in procesul initierii e trecuta; intr-adevar, mai urmeaza, padurea, labirintu, spînuu, ursul, coborarea in fantana...
ah, viata, acest spatiu de nesfarsita tranzitie :)

@Alexandru: ca sa vezi, acum, in timp ce musc dintr-o felie lunga de unt si miere, iar soarele piguleste cu ultimele tentacule firicelele demente de paine ce-si dau drumul de la mare inaltime, realizeeez ca, inca un lucru! si-s direct intr-un Turn autentic.
dragut! mi-ai amintit de poduri, turnuri, nirvana, nevada, vaniada